ICCJ. Decizia nr. 2925/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2925/2012
Dosar nr. 1355/33/2011
Şedinţa publică de la 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13-19 şi respectiv, art. 20-26 din Legea nr. 176/2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13-19 şi respectiv, art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 nu atrage de facto suspendarea soluţionării prezentei cauze, întrucât, prin dispoziţiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010, au fost abrogate dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, însă instanţa poate dispune suspendarea soluţionării cauzei în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură civilă, care constituie dreptul comun în materie, de vreme ce nu există o dispoziţie derogatorie cuprinsă în legea specială.
Analizând cererea formulată de reclamantul M.A.L., instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul în care soluţia ce urmează a fi pronunţată atârnă în totalitate de soluţia ce urmează a fi pronunţată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale din Legea nr. 176/2010, în condiţiile în care obiectul acţiunii îl constituie nulitatea raportului de evaluare întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocându-se însăşi activitatea pârâtei şi care are o înrâurire esenţială asupra prezentului litigiu.
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului şi reluarea judecării cauzei.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă invocă dispoziţiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 şi susţine faptul că admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu mai conduce la suspendarea judecării cauzei la instanţa de drept comun până la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate, o eventuală admitere a excepţiei putând face obiectul unei cereri de revizuire.
Pe cale de consecinţă, arată instituţia recurentă, soluţia de suspendare a cauzei motivată de sesizarea Curţii Constituţionale şi întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este nelegală.
Analizând cauza, prin prisma motivelor şi criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii procedurale care reprezintă dreptul comun în materia suspendării în timpul derulării unui proces în curs: „Instanţa poate suspenda judecata 1) când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.
Această normă procedurală nu a fost nici abrogată şi nici modificată, caracterul permisiv al acesteia nefiind înlăturat prin reglementarea unor eventuale excepţii.
Este adevărat că prin dispoziţiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 au fost abrogate dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea Curţii Constituţionale, dispoziţii care reglementau suspendarea de facto a soluţionării unei cauze până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dar acest lucru nu înlătură posibilitatea instanţei de a face aplicarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii care după cum s-a constatat nu au fost nici abrogate şi nici modificate.
Or, în cauza de faţă, instanţa a apreciat că se impune suspendarea cauzei în condiţiile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., deoarece soluţia ce urmează a fi pronunţată atârnă în totalitate de soluţia ce va fi pronunţată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost investită Curtea Constituţională.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Încheierii din 13 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2909/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2944/2012. Contencios → |
|---|
