ICCJ. Decizia nr. 2951/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2951/2012
Dosar nr. 6235/2/2010
Şedinţa publică de la 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 iulie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.I., să se constate existenta calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe acesta.
Prin sentinţa nr. 1245 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului A.I. de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul I.J.S. Vâlcea, şi în această calitate a desfăşurat activităţi care au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, au fost îngrădite dreptul la secretul convorbirilor telefonice şi dreptul la viaţă privată prev. de art. 33 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice ratificat de România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Il. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii"; iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare";.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 25 mai 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 12 septembrie 2011, prin poştă, potrivit plicului aflat la fila nr. 7 a dosarului, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei";.
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei nr. 1245 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2944/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2952/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
