ICCJ. Decizia nr. 2932/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2932/2012
Dosar nr.1595/44/2010
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2796 din 2 noiembrie 2010 Judecătoria Tecuci, judeţul Galaţi a dispus declinarea în favoarea Curţii de Apel Galaţi a cererii disjunse din dosarul nr. 4375/324/2010, având ca obiect acţiunea formulată de SC A.B. SA, în temeiul Legii nr. 381/2002.
Astfel cum rezultă din actele dosarului reclamanta a chemat în judecată la data de 28 octombrie 2010 Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi şi SC A.Ţ.A. SA, solicitând obligarea ministerului să sesizeze guvernul cu privire la starea de calamitate a culturii de grâu din anul 2009 din judeţul Galaţi, obligarea primului pârât la declararea stării de calamitate, precum şi obligarea tuturor pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei, actualizate, aferente contractelor de asigurare din 11 decembrie 2008, plus majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în anul agricol 2009 a încheiat cu SC A.Ţ.A. SA poliţă de asigurare pentru producţia de grâu. S-a mai arătat că întrucât cultura agricolă de grâu a fost afectată de seceta excesivă pe o suprafaţă medie de 68,75%, conform procesului-verbal de constatare şi evaluare, reclamanta s-a adresat autorităţii locale competente pentru a obţine, despăgubiri potrivit Legii nr. 381/2002, fiind sesizat şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care însă, în mod nejustificat, nu a îndeplinit procedura necesară prin care să se declare starea de calamitate în judeţul Galaţi.
La Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a format dosarul nr. 1595/44/2010, unde, la data de 7 aprilie 2011, reclamanta şi-a completat acţiunea, respectiv petitul disjuns de Judecătoria Tecuci, indicând temeiul juridic al cererii, dispoziţiile art. 998 şi 999 C. civ. şi învederând că sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul şi legătura de cauzalitate. Modificarea temeiului juridic s-a datorat, în opinia reclamantei, abrogării Legii nr. 381/2002.
Prin întâmpinarea din 11 martie 2011, Guvernul României a invocat excepţiile lipsei calităţii sale procesuale pasive, a lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/200 şi a tardivităţii acţiunii.
De asemenea, prin înscrisul înregistrat la instanţă la data de 11 aprilie 2011, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a învederat că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 şi a normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, respectiv depunerea în termen d 48 de ore de la data producerii evenimentului, a unei înştiinţări scrise la primăria pe a cărei rază teritorială s-a produs starea de calamitate a culturilor agricole.
Prin Sentinţa nr. 196 din 17 iunie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi şi a admis acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu autorităţile publice sus-menţionate şi cu SC A.Ţ.A. SA.
Astfel, instanţa a dispus obligarea ministerului să sesizeze Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturilor din judeţul Galaţi pentru anul 2009.
De asemenea, prin sentinţă s-a dispus obligarea Guvernului României să declare prin hotărâre starea de calamitate a culturilor în judeţul Galaţi, pentru anul 2009.
Totodată, instanţa a dispus obligarea celor trei autorităţi publice, precum şi a SC A.A. SA, în solidar, la plata sumei de 27.759,46 lei cu titlu de despăgubiri actualizate la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport de modificarea cadrului procesual, nu se mai impune analizarea tuturor excepţiilor invocate de pârâţi, întrucât acestea au rămas fără obiect, urmând a fi respinse.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamanta a respectat toate obligaţiile ce-i reveneau conform Legii nr. 381/2002, pârâţii tergiversând în mod nejustificat finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor.
S-a conchis în sensul că sunt îndeplinite toate condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâţilor, care au fost astfel obligaţi la plata despăgubirilor solicitate prin acţiune.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi şi SC A.Ţ.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, cele două autorităţi publice centrale, Guvernul României şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au arătat faptul că instanţa de fond a apreciat nejustificat că, în raport de abrogarea Legii nr. 381/2002 nu s-ar mai impune analizarea excepţiilor invocate prin întâmpinări, soluţia de respingere fiind nelegală.
Aceiaşi pârâţi au învederat şi împrejurarea că, începând cu anul 2010 Legea nr. 381/2002 nu se mai poate aplica, întrucât nu corespunde legislaţiei comunitare în domeniul ajutoarelor de stat, aspect pe care instanţa nu l-a analizat, deşi invocă actul normativ, prin constatarea îndeplinirii procedurii prevăzute de acea lege.
S-a mai arătat şi faptul că, şi în ipoteza aplicabilităţii Legii nr. 381/2002, ar fi trebuit respinse pretenţiile reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor procedurilor în termenele şi condiţiile stabilite imperativ de lege.
Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi a formulat prin recursul declarat critici cu privire la nemotivarea sentinţei, atât cu privire la soluţia de respingere a excepţiilor, cât şi referitor la temeinicia obligării pârâţilor la plata despăgubirilor.
În recursul declarat de SC A.Ţ.A. SA s-a invocat judecarea cauzei cu lipsă de procedură, societatea comercială nefiind citată după ce Judecătoria Tecuci a dispus declinarea în favoarea Curţii de Apel Galaţi a cererii formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 381/2002.
Cu toate acestea, a arătat pârâta, instanţa de contencios administrativ a admis acţiunea şi faţă de societate, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei, deşi în dispozitiv apare ca parte obligată la despăgubiri SC A.A. SA, care nu avea legătură cu dosarul.
Pârâta a formulat critici şi cu privire la acordarea despăgubirilor, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată apare ca prematură, întrucât procedura concilierii prevăzută de art. 7201 alin. (1) C. proc. civ. a fost realizată ulterior sesizării instanţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de SC A.Ţ.A. SA sunt întemeiate, urmând a fi admise, în timp ce recursul declarat de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi va fi anulat.
Astfel, deşi legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, autoritatea publică locală nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau potrivit Legii nr. 146/1997 şi respectiv OG nr. 32/1995, neîndeplinirea obligaţiei de plată urmând a fi sancţionată cu anularea recursului ca netimbrat.
Prin admiterea celorlalte trei recursuri, sentinţa atacată urmează a fi casată, iar cauza trimisă la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, pentru considerentele ce urmează.
Astfel cum a arătat pârâta SC A.Ţ.A. SA, această parte, chemată în judecată la Judecătoria Tecuci, nu a mai fost citată la proces, după declinarea acţiunii de despăgubiri în favoarea Curţii de Apel Galaţi, încălcându-se astfel, prevederile art. 85 C. proc. civ., care statuează că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.
După cum rezultă din actele dosarului Curţii de Apel Galaţi, la termenul de judecată din 17 martie 2011, este introdusă în proces SC A.A. SA Bucureşti, deşi întâmpinarea depusă de această societate, priveşte un alt dosar al Judecătoriei Tecuci, nr. 4371/324/2010, înregistrat prin declinare de competenţă sub un alt număr, 1596/44/2010.
Deşi din întâmpinarea depusă de societatea de asigurări rezultă că a fost chemată în judecată de reclamantă pentru plata unei alte sume, de 16.049,58 lei, pentru o altă cultură calamitată, floarea soarelui, SC A.A. SA este obligată la plata despăgubirilor de 27.759,46 lei, ce ar reprezenta contravaloarea daunelor ce ar fi trebuit suportate în opinia reclamantei de către SC A.Ţ.A. SA.
În raport de cele expuse mai sus, se impune rejudecarea cauzei în contradictoriu cu societatea de asigurări chemată în judecată, SC A.Ţ.A. SA, urmând ca instanţa să analizeze şi să se pronunţe şi asupra excepţiei invocate de această pârâtă.
Curtea constată că sunt fondate şi criticile formulate de Guvernul României şi de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Astfel, instanţa de fond, pe considerentul că Legea nr. 381/2002 invocată ca temei legal în acţiunea iniţială, a fost abrogată, nu a mai analizat excepţiile invocate de pârâţi, respingându-le în mod nejustificat.
Instanţa de fond era datoare să stabilească dacă în raport de împrejurarea că se punea în discuţie starea de calamitate a unei culturi intervenită în anul 2009, mai erau aplicabile prevederile Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, act normativ abrogat doar cu începere de la 2 ianuarie 2010 prin Legea nr. 281/2010.
Instanţa de fond, deşi face trimitere la îndeplinirea cerinţelor răspunderii civile delictuale, invocă şi prevederile Legii nr. 381/2002, fără a analiza în ce măsură s-a făcut dovada parcurgerii tuturor procedurilor în termenele şi în condiţiile stabilite de acest act normativ.
În orice situaţie, instanţa de fond avea obligaţia de a analiza şi a se pronunţa motivat asupra excepţiilor de procedură invocate de cele două autorităţi publice centrale.
Neprocedând în acest mod, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, impunându-se pentru toate considerentele prezentate, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Galaţi împotriva Sentinţei civile nr. 196 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de S.C. „A.Ţ.A." SA Bucureşti prin Sucursala Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 2936/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
