ICCJ. Decizia nr. 2936/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2936/2012
Dosar nr.665/57/2010
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 184 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii S.Ş. şi S.N. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi pe cale de consecinţă a modificat Decizia nr. 9820/FF emisă la 02 decembrie 2009 de pârâtă în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la 32.760 RON şi a respins în rest acţiunea reclamanţilor; totodată, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâră împotriva SC T.E. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 316/2006 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hunedoara s-a validat anexa 23 privind propunerile Comisiei Locale de fond Funciar Sântămăria Orlea care la poziţia 42 a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 3,15 ha situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Sântămăria Orlea în extravilan, în favoarea reclamanţilor.
Corespunzător, documentaţia aferentă acestei hotărâri a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale, în vederea soluţionării acesteia potrivit procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
După înregistrarea dosarului la pârâtă s-a procedat la analizarea documentaţiei ce a stat la baza Hotărârii nr. 316/2006, din punctul de vedere al legalităţii respingerii cererii de restituire a terenului solicitat, iar ulterior dosarul a fost comunicat evaluatorului SC "T.E." SRL, stabilit în mod aleatoriu, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Prin raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator, s-a stabilit că valoarea de piaţă estimată la data de 9 aprilie 2009 pentru terenul agricol în suprafaţă menţionată este de 30.681 RON sau 7.336 euro, valoare la care pârâta, în urma însuşirii raportului, a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor prin Decizia nr. 9820/FF din 02 decembrie 2009.
Mai reţine instanţa de fond că reclamanţilor nu li s-a comunicat în faza administrativă, prealabil emiterii deciziei atacate decât forma sintetică a raportului de evaluare, apreciind, astfel, că aceştia nu au fost corect informaţi cu privire la metodele de evaluare utilizate, la faptul că evaluatorul a apreciat că nu există informaţii suficiente cu privire la vânzările de terenuri în zonă. Toate acestea echivalează în opinia instanţei cu neîndeplinirea conformă a obligaţiei de comunicare a raportului de evaluare reclamanţilor ceea ce deschide calea administrării probei în instanţă.
Se mai reţine că prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar A.G., la solicitarea reclamanţilor, s-a identificat vechiul amplasament al terenului pe care antecesorul reclamanţilor l-a deţinut în proprietate, dar care a fost preluat la stat şi care nu a putut fi reconstituit în natură reclamanţilor.
Totodată pe baza corespondenţei purtată de expert cu Primăria Orlea - expertul evaluator a procedat la evaluarea prin toate metodele de evaluare conform standardelor europene. În concluziile raportului de expertiză, expertul a stabilit că valoarea terenului pentru care se solicită despăgubiri este de 32.760 RON prin metoda bazată pe comparaţia vânzărilor şi de 30.319 RON prin metoda combinată bazată pe capitalizarea rentei funciare.
Consideră judecătorul fondului că evaluarea din raportul de expertiză care a stabilit valoarea de piaţă a terenului la 32.760 RON, echivalent cu 7.840 euro răspunde exigenţelor legii şi este de natură a oferi, o justă şi echitabilă reparaţie reclamanţilor pentru pierderea patrimonială suferită urmare a imposibilităţii obiective de reconstituire în natură a dreptului de proprietate având în vedere că dacă reclamanţilor li s-ar fi retrocedat terenul pe care l-a avut antecesorul lor ar fi beneficiat de un teren extravilan de valoare comparabilă celor care s-au vândut în aceeaşi zonă.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie a evaluatorului se apreciază ca inadmisibilă, prin prisma dispoziţiilor art. 60 - 63 C. proc. civ.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 184 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Astfel, printr-un prim set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine recurenta că în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond a admis cererea reclamanţilor, fără a se ţine cont de faptul că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, presupune parcurgerea mai multor etape, cu proceduri complexe, în care sunt implicate mai multe entităţi, iar potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (7) Titlul I din Legea nr. 247/2005 coroborat cu dispoziţiile alin. (3) din art. 1, Titlul VII din acelaşi act normative, valoarea terenurilor se stabileşte în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare.
Mai arată recurenta că valoarea stabilită pentru terenul extravilan agricol în suprafaţă de 3,15 ha, teren situat pe teritoriul administrative al loc. Sântămăria Orlea, jud. Hunedoara, prin raportul de evaluare întocmit de SC T.E. SRL, desemnat de Comisia Centrală, reprezintă valoarea de piaţă a imobilului teren, valoare consemnată în Decizia nr. 9820/FF din 02 decembrie 2009. În urma calculelor a rezultat în mod corect o valoare de 30.681 RON pentru o suprafaţă de 3,15 ha teren extravilan agricol.
De asemenea, mai arată recurenta că în condiţiile în care reclamanţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurii administrative, contestarea directă în justiţie a cuantumului despăgubirilor nu poate fi admisă, aspect de care instanţa de fond nu a ţinut cont.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivelor de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.
Reclamanţii au contestat în faţa instanţei de fond, Decizia nr. 9820 din 2 decembrie 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor acordate, în baza raportului de evaluare nr. 14693/R/2009, întocmit în dosarul nr. 1924/FFCC/2006, în temeiul art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 16 pct. 13 din HG nr. 1095/2005 de chemata în garanţie SC T.E. SRL.
În primul rând, Înalta Curte constată că în cauză nu se contestă, în emiterea Deciziei nr. 9820/2009, respectarea procedurilor reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, singurele motive de nelegalitate, supuse controlului instanţei de contencios administrativ, prin prisma dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând respectarea dispoziţiilor art. 16 pct. 13 din HG nr. 1095/2005, în etapa evaluării imobilului notificat de către intimaţii-reclamanţi.
Astfel, Înalta Curte, analizând atât Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 cât şi raportul de expertiză întocmit în cauză, constată că estimarea valorii de piaţă a imobilului notificat de intimaţii-reclamanţi, variază în limite rezonabile, în funcţie de metoda de evaluare folosită de experţi şi nu în raport de diversele acte sau lămuriri cerute la momentul fiecărei evaluări.
Prin urmare, dacă prin Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 s-a stabilit valoarea de piaţă a imobilului supus evaluării la echivalentul a 7.336 euro, prin metoda capitalizării veniturilor (rentei funciare) în cazul expertizei întocmite în cauză expertul a utilizat atât metoda capitalizării veniturilor cât şi metoda bazată pe comparaţia vânzărilor, ajungând astfel la valori diferite (echivalentul a 7.225 euro, respectiv a 7.840 euro), valori care se încadrează însă în limitele impuse de specificul fiecărei metode de evaluare.
Este lesne de observat că în urma utilizării metodei de evaluare bazată pe capitalizarea rentei funciare din exploatarea agricolă-teren extravilan, metodă utilizată atât în Raportul de evaluare nr. 14693/R/2009 cât şi în raportul de expertiză efectuat în cauză, experţii au estimat pentru terenul agricol, în suprafaţă de 3,15 ha, supus evaluării, aproximativ aceeaşi valoare de piaţă (echivalentul a 7.225 euro, respectiv a 7.336 euro).
În acest context, judecătorul fondului în mod nejustificat a apreciat asupra nelegalităţii Deciziei nr. 9820/2009 prin prisma metodei de evaluare folosită de experţi fără a ţine cont de faptul că în cadrul controlului judecătoresc al actului administrativ instanţele judecătoreşti nu vor putea verifica aspecte legate de oportunitatea alegerii metodei de evaluare, ci vor putea cerceta doar dacă dreptul de apreciere a fost exercitat în mod abuziv, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Prin urmare, simplul fapt că prin raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat pentru terenul notificat de intimaţii-reclamanţi o valoare de piaţă cu circa 500 de euro mai mare decât valoarea stabilită prin raportul de evaluare nr. 14693/R/2009, în absenţa constatării încălcării unor dispoziţii legale în etapa administrativă a evaluării imobilului, nu poate afecta legalitatea actului administrativ contestat, prin prisma vătămării drepturilor intimaţilor-reclamanţi, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond.
De asemenea, comunicarea în extras a Raportului de evaluare nr. 14693/R/2009, nu poate justifica anularea actului administrativ atacat în cauză, cu atât mai mult cu cât intimaţii-reclamanţi nu au înţeles să formuleze obiecţiuni, nici la procesul-verbal din 09 aprilie 2009, deşi au fost prezenţi şi au luat cunoştinţă de faptul că terenul supus evaluării a fost identificat cu aproximaţie, şi nici la raportul de evaluare astfel comunicat. Este de domeniul evidenţei că intimaţii-reclamanţi dacă s-ar fi simţit vătămaţi prin modul de comunicare al raportului de evaluare ar fi putut solicita comunicarea în extenso a respectivului raport în vederea unei corecte informări.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză, nu se poate reţine vreo cauză de nelegalitate a actului administrativ contestat, prin prisma respectării dispoziţiilor art. 16 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborat cu art. 16 pct. 13 din HG nr. 1095/2005 urmează a primi toate criticile formulate de recurenta-pârâtă.
În consecinţă, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este netemeinică, Înalta Curte va admite recursul declarat şi în baza art. 312 alin. (1) şi 2 C. proc. civ., va modifica sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată; totodată, văzând dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., va respinge şi cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 184 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii S.Ş. şi S.N., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanţie a SC "T.E." SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2932/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 294/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
