ICCJ. Decizia nr. 2945/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2945/2012
Dosar nr.211/42/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. 211/42/2011, la data de 23 februarie 2011, reclamantul D.G.M., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea Spiru Haret şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării Bucureşti (actualmente Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), a solicitat obligarea primei pârâte să-i elibereze diploma de absolvire a examenului de licenţă - sesiunea iunie 2009, cu titlu de licenţiat în informatică, în cadrul Facultăţii de Matematică-Informatică din Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti, într-un termen de 15 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti pronunţată în prezenta cauză, precum şi obligarea celei de a doua pârâte să-i recunoască valabilitatea diplomei de licenţă şi a titlului de licenţiat în informatică, obţinut ca urmare a susţinerii examenului de licenţă în cadrul Facultăţii de Matematică-Informatică a Universităţii „Spiru Haret" Bucureşti. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a urmat cursurile universitare ale Facultăţii de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, specializarea informatică, ce era acreditată, în baza contractelor de studii încheiate cu această instituţie de învăţământ superior, studiile universitare finalizându-se prin susţinerea examenului de licenţă, sesiunea iunie 2009, examen la care a obţinut media 9,10 şi titlu de licenţiat în informatică.
Reclamantul a mai arătat că după promovarea examenului de licenţă i s-a eliberat doar o adeverinţă de atestare a calităţii de licenţiat în informatică, adeverinţă cu valabilitate temporară, ce nu echivalează cu diploma de licenţă necesară angajării sale pe piaţa muncii, prin contrat de muncă pe perioadă nedeterminată iar până în prezent, în ciuda numeroaselor demersuri la secretariatul facultăţii universitare, nu i s-a eliberat încă diploma de licenţă, pe formularul tipizat întocmit de Ministerul Educaţiei.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii acţiunii.
Prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2011, Curtea a respins excepţia lipsei dovezii de reprezentant invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Tineretului şi Sportului Bucureşti, întrucât în cauză s-a făcut dovada calităţii de reprezentant prin împuternicirea avocaţială datată 15 februarie 2011, ce a fost depusă odată cu cererea de chemare în judecată.
Prin actul înregistrat sub nr. 5811 din 11 aprilie 2011 la registratura Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti, a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie.
Totodată, a solicitat conexarea prezentei cauzei la cauza ce formează obiectul dosarului nr. 117/42/2011, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, având acelaşi termen şi obiect, părţi fiind C.M.C. în contradictoriu cu pârâta Universitatea „Spiru Haret" şi MECTS, pentru o mai bună administrare a justiţiei, între cele două cauze existând o strânsă legătură, urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de conexare formulată de pârâta Universitatea „Spiru Haret" întrucât dosarul, cu care s-a solicitat a fi conexată prezenta cauză, a fost soluţionat la termenul mai sus menţionat, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 164 C. proc. civ.
Prin Sentinţa nr. 198 din 15 iunie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului Bucureşti în ceea ce priveşte obligarea la recunoaşterea valabilităţii diplomei de licenţă şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A respins, prin urmare, excepţia prematurităţii invocată de acelaşi pârât.
A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie a Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului Bucureşti, formulată de pârâta Universitatea Spiru Haret Bucureşti.
A respins acţiunea reclamantului D.G.M., privind obligarea pârâtei Universitatea Spiru Haret Bucureşti, să elibereze diploma de licenţă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul MECTS Bucureşti, instanţa a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât reclamantul a făcut dovada că s-a adresat acestui pârât, anterior sesizării instanţei de judecată, aşa cum rezultă de altfel şi din răspunsurile la interogatoriu, în care pârâtul a învederat instanţei că reclamantul a depus în acest sens, sesizarea nr. 14113 din 12 ianuarie 2011, la care i s-a răspuns la data de 26 ianuarie 2011.
Relativ la excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de MECTS, Curtea a reţinut că MECTS, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, are atribuţii stabilite prin lege, aşa cum rezultă din prevederile HG nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului şi din art. 216 şi următoarele din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ori, printre atribuţiile şi competenţele sale în ceea ce priveşte domeniul educaţiei şi în speţă, al învăţământului superior, nu se regăseşte aceea de a recunoaşte o diplomă eliberată de o instituţie de învăţământ superior care face parte din sistemul naţional de învăţământ.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Raportat la soluţia pronunţată cu privire la această excepţie, instanţa a considerat neîntemeiată excepţia prematurităţii acţiunii faţă de acest pârât.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că reclamantul a absolvit în luna iunie 2009 studii universitare de licenţă ciclul I Bologna (I.D.), în cadrul Universităţii „Spiru Haret", Facultatea de Matematică-Informatică, specializarea informatică, a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iunie 2009 şi a obţinut titlul de licenţiat în informatică, conform adeverinţei nr. 5251 din 3 iulie 2009.
A constatat prima instanţă că, pentru forma de învăţământ pe care a urmat-o reclamantul, nu s-a făcut dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o hotărâre de Guvern, încălcându-se astfel, dispoziţiile Legii nr. 88/1993 şi OUG nr. 75/2005, respectiv cele privitoare la faptul că formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR şi ID se organizează doar de acele facultăţi care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri de ID şi FR dacă universitatea respectivă nu are organizate cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituţia de învăţământ superior de obligaţia de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG nr. 75/2005 şi HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea organizării/acreditării acestor forme de învăţământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Astfel că, a statuat Curtea, Universitatea „Spiru Haret" din Bucureşti, raportat la dispoziţiile legale invocate, nu era îndreptăţită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfăşoare procesul de învăţământ pentru forme de învăţământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării şi autorizării provizorii şi prin urmare MECTS nu poate fi obligată să emită formulare tipizate pentru diplome, dacă specializările urmate nu s-au desfăşurat conform prevederilor legale.
Referitor la cererea de chemare în garanţie a MECTS, formulată de către Universitatea Spiru Haret, instanţa a considerat că nu poate fi reţinută o culpă a MECTS pentru faptul că nu aprobă tipărirea formularelor de diplomă de licenţă, pentru absolvenţii promoţiei 2009 de la forme de învăţământ organizate de către Universitatea „Spiru Haret", în afara cadrului legal şi nici nu poate fi obligat să le aprobe, deoarece cadrul legislativ trebuie respectat de toate instituţiile de educaţie, tocmai pentru a asigura un fundament echitabil aplicabil tuturor.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.G.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că este nelegală interpretarea pe care o dă instanţa de fond, potrivit căreia art. 60 din Legea nr. 84/1995 ar reprezenta o condiţie cadru, în urma căreia Universitatea ar fi trebuit să parcurgă o procedură specială de acreditare. În mod logic, dacă ar fi fost nevoie de parcurgerea procedurii de acreditare suplimentară, aceasta ar fi putut fi impusă universităţii, pentru fiecare formă de învăţământ, deoarece universitatea ar fi putut solicita acreditarea doar pentru învăţământul la distanţă, fără a fi obligată să aibă, pentru aceeaşi specializare şi învăţământ de zi.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. 211/42/2011, la data de 23 februarie 2011, reclamantul D.G.M. a solicitat obligarea Universităţii „Spiru Haret" să-i elibereze diploma de absolvire a examenului de licenţă - sesiunea iunie 2009, cu titlu de licenţiat în informatică, în cadrul Facultăţii de Matematică-Informatică din Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti şi obligarea Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să-i recunoască valabilitatea diplomei de licenţă şi a titlului de licenţiat în informatică, obţinut ca urmare a susţinerii examenului de licenţă în cadrul Facultăţii de Matematică-Informatică a Universităţii „Spiru Haret" Bucureşti.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."
Aşa cum s-a prezentat anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea unei diplome de licenţă reclamantei, care este absolventă a Facultăţii de Psihologie a Universităţii "Spiru Haret", în perioada 2006 – 2009 "învăţământ la distanţă".
În alt registru de idei, nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, în speţa de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea „Spiru Haret" din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din HG nr. 81/2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului.
Aşadar, Universitatea „Spiru Haret" nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie.
În cauza de faţă, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil primul criteriu enunţat anterior, tribunalul fiind competent să soluţioneze acest litigiu de contencios administrativ, faţă de împrejurarea că Universitatea „Spiru Haret" este o autoritate publică locală. De asemenea, în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 312 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de soluţia dată recursului prin admiterea excepţiei de ordine publică privind competenţa materială a instanţei de fond, nu mai este necesară cercetarea motivelor de recurs invocate, urmând ca acestea să fie avute în vedere, cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.G.M. împotriva Sentinţei nr. 198 din 15 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2940/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2946/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
DORMITI LINISTITI USH VEGHEAZA MEN GARANTEAZA ,DIN 1991 SI PANA-N ZILELE NOASTRE CINE A GARANTAT LA MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE MUULTE MANDATE ?
ca de obicei vitele sufera fara sa poata vorbi stapanilor.