ICCJ. Decizia nr. 294/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 294/2012
Dosar nr.517/2/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii M.F., M.M. şi D.A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (13) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, au solicitat obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, în ceea ce priveşte stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din imobilul situat în Municipiul Bacău, strada L.P., nr. 12, compus din construcţie în suprafaţă de 174,26 mp şi teren în suprafaţă de 578,50 mp; să fie obligată pârâta să emită Decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire şi plata de daune cominatorii în cuantum de 50 RON/zi întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii până la data îndeplinirii obligaţiei stabilite de instanţă.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 4163 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor M.F., M.M. şi D.A. în contradictoriu cu STATUL ROMÂN PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR în sensul că a fost obligată pârâta să transmită la un evaluator autorizat dosarul înregistrat la aceasta sub nr. 462911/CC pentru stabilirea cuantumului cuvenit cu titlu de despăgubiri, stabilite prin Decizia nr. 11747 din 19 noiembrie 2009 a Primăriei municipiului Bacău şi ulterior emiterea ordinului de plată.
Instanţa a respins capătul de cerere privind acordarea de daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au solicitat restituirea în echivalent a imobilului situat în Bacău, str. L.P. nr. 12.
Prin Dispoziţia nr. 11747/2009, Primăria municipiului Bacău în calitate de entitate notificată a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.
Dosarul aferent dispoziţiei amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Este adevărat că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape-etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) Capitolul V Titlul VII, modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării şi etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlul în condiţiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr. 81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V1, Secţiunea I intitulată " Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada în cauză a faptului că etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 11747/2009, a fost transmis de Primăria municipiului Bacău, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 46291/CC şi nu s-a probat că acesta a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Însuşi dreptul de soluţionare în termen rezonabil reprezintă o garanţie pentru soluţionarea echitabilă atât în procedura prealabilă, cât şi în contencios fiind statuat ca atare în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că autoritatea publică pârâtă a tergiversat în mod nejustificat soluţionarea cererii reclamanţilor, în condiţiile în care de la emiterea Dispoziţiei nr. 11747/191/2009 a trecut mai bine de un an de zile.
Faţă de solicitarea reclamantelor privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor cominatorii de 50 RON/zi de întârziere, Curtea a respins acest capăt de cerere.
Instanţa a reţinut că potrivit dreptului civil, daunele cominatorii se aplică numai atunci când este vorba de asigurarea executării obligaţiilor de a face şi de a nu face.
Or, în prezenta speţă, faptul de a nu fi fost emisă Decizia reprezentând titlu de despăgubire, nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite Decizia conţinând titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu, nefiind întrunite condiţiile cerute de lege, iar dovada existenţei unor daune morale nu a fost probată.
3. Recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, indicând ca temei juridic dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., iar motivul de recurs priveşte obligarea în mod greşit a pârâtei la emiterea ordinului de plată.
Astfel, s-a arătat că prin obligarea la emiterea ordinului de plată, instanţa de fond a obligat pârâta la mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut prin cererea introductivă de instanţă.
S-a susţinut că instanţa de fond a obligat pârâta la un fapt imposibil de executat, arătând că recurenta nu are atribuţii de a acorda despăgubiri în numerar, ci Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care în temeiul deciziilor ce conţin titlul de despăgubire emis de CCSD şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, va emite un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată, în condiţiile prevăzute de Capitolul V1 din OUG nr. 81/2007, act normativ care a modificat şi completat Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond şi în ceea ce priveşte obligarea la transmiterea dosarului la evaluare, arătând că, în cauza dedusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 11747/2009 a fost transmis de Primăria municipiului Bacău, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 46291/CC. S-a arătat că dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, iar în ceea ce priveşte etapa evaluării, se arată ca această etapă este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a CCSD. S-a precizat că Decizia arătată a fost emisă de CCSD ca urmare a practicii judiciare în materie şi pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite care au dosare înregistrate la Secretariatul CCSD încă de la înfiinţare.
Recurenta a arătat faptul că ulterior efectuării raportului de evaluare, Comisia Centrală va emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În cauza de faţă s-a arătat că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului CCSD după intrarea în vigoare a OUG nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
De asemenea, s-a susţinut că nu este întemeiată motivarea instanţei privind depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, întrucât cele reţinute de instanţa de fond nu sunt întemeiate.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va fi înlăturată obligarea pârâtei la emiterea ordinului de plată, pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecăţii îl reprezintă obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamanţilor, aşa cum s-a solicitat expres prin cererea introductivă.
Instanţa de control judiciar reţine că intimaţii-reclamanţi au invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluţiona cererea, respectiv de a se emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Bacău, str. L.P., nr. 12, compus din construcţie în suprafaţă de 174,26 mp şi teren în suprafaţă de 578,50 mp.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 şi constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
În cauza de faţă, Înalta Curte a constatat că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanţii au solicitat restituirea în natură a cotei ½ din imobilul din Bacău, str. L.P., nr. 12, compus din construcţie în suprafaţă de 174,26 mp şi teren în suprafaţă de 578,50 mp, iar prin dispoziţia nr. 11747/19 noiembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Bacău, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus precizat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 46291/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2004, obligaţie ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deşi la dosarul înregistrat de primărie au fost depuse toate înscrisurile necesare soluţionării cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluţionare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape şi anume: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de art. 26 din OUGnr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secţiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În aceste condiţii, verificând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanţilor se priveşte ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanţa de fond, admiţând acţiunea reclamanţilor, însă obligarea pârâtei la emiterea ordinului de plată este o obligaţie ce nu poate fi pusă în sarcina pârâtei şi din acest motiv, recursul pârâtei este privit ca întemeiat.
Înalta Curte a constatat că în cauză sunt întemeiate criticile formulate de recurentă în temeiul art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu au solicitat prin acţiunea introductivă emiterea titlului de plată, iar instanţa a acordat mai mult decât a constituit obiectul cererilor deduse judecăţii şi, aplicând în mod greşit dispoziţiile legale, a obligat o autoritate la o obligaţie care nu-i incumbă acesteia.
Astfel, instanţa de control judiciar reţine că este în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să emită titlul de plată, conform dispoziţiilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII şi a dispoziţiilor HG nr. 128/2008, în conformitate cu care emiterea titlurilor de plată şi plata despăgubirilor se va face în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti în contul ANRP.
Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul formulat şi a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat obligaţia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ordinului de plată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 4163 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că înlătură obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ordinului de plată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2936/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2940/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
