ICCJ. Decizia nr. 2949/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2949/2012
Dosar nr.137/57/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 februarie 2011, Ocolul Silvic „H.A." RA a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba, solicitând anularea Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2011 şi a procesului-verbal de control financiar nr. 13 din 24 noiembrie 2010, prin care s-a stabilit obligaţia achitării către bugetul de stat a sumei de 694.163 RON, impozit pe profit aferent anilor 2007, 2008 şi 2009, precum şi a sumelor de 679.728 RON dobânzi şi respectiv, 104.124 RON penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că organele fiscale au interpretat greşit dispoziţiile legale referitoare la impozitul pe profit datorat de regiile autonome aflate sub autoritatea consiliilor locale, ignorând prevederile Legii nr. 273/2006 a finanţelor publice locale, precum şi cele ale legilor anuale privind bugetul de stat pentru perioada în discuţie, potrivit cărora acest impozit se constituie ca venit propriu pentru bugetul local.
S-a mai arătat că reclamantul, aplicând legile speciale în materia impozitului pe profit a virat sumele cu acest titlu la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale.
Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2011, Comuna Gârda de Sus a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului, solicitând admiterea acţiunii, cerere admisă în principiu prin încheierea din 12 aprilie 2011.
Prin Sentinţa nr. 146 din 10 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 1/2011 şi a procesului-verbal de control financiar cu privire la stabilirea dobânzii de întârziere de 679.728 RON şi a penalităţii de întârziere de 104.124 RON.
De asemenea, instanţa a admis în fond cererea de intervenţie formulată de Comuna Gârda de Sus şi a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 1.901 RON către reclamant şi 949,5 RON către intervenientă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că până în anul 2006, modul de plată a impozitului pe profit în cazul regiilor autonome subordonate consiliilor locale sau al altor societăţi comerciale în care consiliile locale sunt acţionari majoritari a fost reglementat diferit de Cod fiscal prin art. 34 alin. (13), plata făcându-se la bugetele locale respective.
Instanţa a constatat că începând cu anul 2007, s-a păstrat această modalitate de plată doar pentru consiliile locale care realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme internaţionale - art. 34 alin. (13) din Cod Fiscal
Deşi prevederile din legile anuale ale bugetului de stat nu au fost modificate corespunzător, instanţa de fond a reţinut că, prevalează dispoziţiile Cod Fiscal, astfel cum menţionează expres art. 1 alin. (3) din acest cod, astfel încât apare ca legală măsura obligării reclamantului la plata impozitului pe profit către bugetul de stat.
Referitor la plata accesoriilor aferente impozitului pe profit s-a constatat că nu sunt datorate, întârzierea la plată nefiind imputabilă reclamantului, cât timp alte prevederi legale în materie fiscală nu au fost corelate cu dispoziţiile Cod Fiscal, iar debitul principal a fost virat la bugetele locale.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantul Ocolul Silvic „H.A." RA cât şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a apreciat greşit că în cauză prevalează dispoziţiile Cod Fiscal şi nu cele anuale de aprobare a bugetului de stat din anii 2007, 2008 şi 2009, potrivit cărora veniturile din impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, fără nicio condiţionare.
Reclamantul a arătat că prin adoptarea legilor anuale de aprobare a bugetului de stat - ce constituie legi speciale -, legiuitorul a înţeles să deroge de la prevederile art. 34 Cod Fiscal - legea generală -, urmare a sporirii autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale.
În recursul formulat de pârâtă, s-a învederat că, întrucât reclamantul a virat în mod greşit impozitul pe profit pentru anii 2007, 2008 şi 2009, la bugetele locale şi nu la bugetul de stat, au fost încălcate prevederile art. 13 lit. a) şi 34 alin. (13) Cod Fiscal precum şi ale HG nr. 44/2004.
În consecinţă, a susţinut pârâta, pentru nevirarea în termenele legale a impozitului pe profit la bugetul statului, reclamantul datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, reclamantul, ca persoană juridică română, indiferent de subordonare, datorează impozitul pe profit ce se face venit la bugetul de stat. În acest sens, prin Legea nr. 343/2006 de modificare şi completare a Cod Fiscal a fost eliminată cu începere de la 1 ianuarie 2007 excepţia prevăzută la art. 34 alin. (10) privind virarea acestei categorii de impozit de către regiile autonome şi societăţile comerciale din subordinea consiliilor locale la bugetele locale.
Această excepţie s-a menţinut doar pentru situaţia realizării de proiecte de finanţare cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte ratificate sau aprobate prin acte normative.
Întrucât reclamantul nu face parte din această categorie de persoane impozabile, pentru a fi exceptat de la virarea impozitului pe profit către bugetul de stat, rezultă că instanţa a reţinut în mod justificat că datorează debitul principal stabilit prin actele administrative contestate.
În acest sens au fost corect aplicate prevederile art. 1 alin. (3) Cod Fiscal, potrivit cărora, în materie fiscală, dispoziţiile acestei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Cod Fiscal
Instanţa de fond a înlăturat în mod justificat susţinerea reclamantului privind aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale în domeniul fiscal, în condiţiile în care baza legală a vărsămintelor din impozitul pe profit de la unităţile subordonate o reprezintă dispoziţiile art. 34 din Cod Fiscal
Totodată, nu se poate susţine că prevederile legilor anuale ale bugetelor de stat pe anii în discuţie ar constitui norme speciale derogatorii de la Cod Fiscal, dispoziţiile privind includerea impozitului pe profit ca sursă de venit a bugetului local fiind în fapt datorate necorelării acestor acte normative, tot cu caracter general cu prevederile Cod Fiscal, care prevalează.
Curtea reţine că nu este întemeiată nici critica adusă sentinţei prin recursul pârâtei, fiind justificată concluzia instanţei de fond în sensul că întârzierea la plata impozitului pe profit către bugetul de stat nu este imputabilă reclamantului care a achitat sumele cu acest titlu către bugetul local, cât timp legislaţia nu este clară şi neechivocă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ambele recursuri declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ocolul Silvic H.A. RA şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba împotriva Sentinţei civile nr. 146 din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2946/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2950/2012. Contencios → |
|---|
