ICCJ. Decizia nr. 2956/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2956/2012
Dosar nr.8759/2/2009
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 septembrie 2009, reclamantul L.G. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata sumei de 5880 RON, reprezentând daune morale şi materiale pentru prejudiciul cauzat prin refuzul de soluţionare a petiţiei depuse cu privire la modul de soluţionare a dosarului nr. 3521/2/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4354 din 5 noiembrie 2010, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, întrucât pârâtul nu poate fi obligat la plata unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 554/2004, în condiţiile în care nu se poate stabili nelegalitatea unui act administrativ tipic sau asimilat.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că în mod greşit a fost respinsă acţiunea sa, fără a se avea în vedere refuzul nejustificat al intimatului-pârât de a soluţiona petiţia sa şi de a-i acorda daunele morale şi materiale solicitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de fond a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acţiunii şi obligarea ministrului intimat la plata daunelor morale şi materiale solicitate în cuantum de 5.880 RON, deoarece recurentul-reclamant nu a dovedit nelegalitatea unui act administrativ întocmit de intimat şi legătura de cauzalitate a unui asemenea act cu prejudiciul pretins a fi fost adus drepturilor sale recunoscute de lege.
De asemenea, instanţa de fond a constatat judicios că, nemulţumirea recurentului-reclamant privind modul de soluţionare a dosarului nr. 3521/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală nu poate constitui temei pentru acordarea despăgubirilor solicitate, întrucât ministerul intimat nu are obligaţii în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei şi în consecinţă, nu poate fi angajată răspunderea sa pentru actele puterii judecătoreşti, exercitată conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L.G. împotriva Sentinţei nr. 4354 din 5 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2955/2012. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2965/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
