ICCJ. Decizia nr. 2997/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 54 din 15 februarie, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de P.D.E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7143 din 02 august 2011 emis de pârâtă până la soluționarea de către instanța de fond a contestației formulate împotriva aceluiași act administrativ.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta P.D.E. a solicitat suspendarea dispozițiilor Ordinului nr. 7143 din 2 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea actului.
S-a menționat că prin ordinul a cărui suspendare se solicită, s-a dispus încetarea raporturilor de munca, în baza art. 971 lit. C) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea 188/1999, la baza emiterii acestui ordin stand Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 emise de Președintele ANAF prin care s-a aprobat structura organizatorica si statele de funcțiuni ale direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale și ale birourilor vamale, bibliografia precum și Regulamentul pentru Organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională.
Totodată, reclamanta a arătat că reorganizarea unei autorități nu presupune vacantarea unui post legal ocupat ci, conform art. 99 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 188/1999, "reducerea personalului prin reducerea postului ocupat de funcționarul public", în caz de reorganizare fiind necesară respectarea dispozițiilor art. 100 din legea 188/1999.
De asemenea, reclamanta a arătat că la baza emiterii ordinului atacat au stat Ordinele nr. 2406 și nr. 2407 emise de Președintele ANAF prin care s-a aprobat structura organizatorica si statele de funcțiuni ale direcțiilor regionale pentru accize si operațiuni vamale și ale birourilor vamale,bibliografia precum și Regulamentul pentru Organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională.
Referitor la prevenirea unei pagube iminente, reclamanta a arătat că urmare a punerii în executare a actului contestat este lipsită de veniturile salariale, care reprezintă unica sursă de venit.
Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 15 din această lege, reținând că a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile iar ordinul atacat, a cărui suspendare se solicită, a fost emis ca o consecință a Ordinelor nr. 2406 și 2407 din 04 iulie 2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, privind aprobarea structurii organizatorice a aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor București și a direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, ordine cu caracter normativ care trebuiau publicate în M. Of. Partea I, conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 și a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (5) din H.G. nr. l 10/2009.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că în cauză nu s-a făcut dovada publicării în M. Of. a actelor administrative normative iar acest viciu pune la îndoială legalitatea actelor administrative subsecvente, printre care și actul atacat, astfel că s-a apreciat a fi îndeplinită cerința cazului bine justificat.
Prima instanță a constatat că și cerința pagubei iminente este îndeplinită, reclamanta fiind lipsită de drepturile salariale, ceea ce ar conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistență, raportată la starea actuală economică traversată de întreaga societate.
2.Calea de atac exercitată
împotriva Sentinței nr. 54 din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași prin reprezentanții săi legali, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta pârâtă a arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse prin această normă juridică.
în ceea ce privește cazul bine justificat, recurenta pârâtă a susținut, în esență, că nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011, emise de vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu atrage nelegalitatea actului administrativ individual de eliberare din funcție și că, în speță, nu poate fi reținută o aparență de nelegalitate determinată de încălcări ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
în ceea ce privește existența unei pagube iminente, s-a susținut că instanța a constat îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului.
3.Apărările intimatei
Prin concluziile scrise, depuse la dosar, intimata reclamantă a răspuns criticilor formulate în recurs, arătând, în esență, că prima instanță aplicat corect prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a apreciat că există un risc de pagubă iminentă și o aparență de nelegalitate, fără a prejudeca fondul litigiului.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta pârâtă și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., ținând seama de apărările intimatei - reclamante, înalta Curte constată că recursul este fondat.
l.Argumente de fapt șl de drept relevante
Actul administrativ a cărui suspendare de executare a solicitat-o reclamanta, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 7143 din 2 august 2011, având ca obiect eliberarea sa din funcția publică de execuție de inspector vamal, cu grad profesional asistent, din cadrul Biroului Vamal Dornești, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999.
La emiterea ordinului au fost avute în vedere:
Dispozițiile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor aparat central și structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 895.341 din29 iunie 2011 și nr. 896.404 din 04 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 36.373 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516 din 04. iulie 2011; preavizul nr. 38.152/2011; lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice; opțiunea persoanei în cauză pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional asistent la Biroul Vamal Dornești din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Vamale Iași;
Luând în considerare înscrisurile depuse la dosar, înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând fără temei îndeplinirea, în speță, a condiției cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege.
Conform acestei norme juridice, există un caz bine justificat dacă din datele speței pot fi identificate anumite împrejurări de fapt sau de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, împrejurări care pot fi lesne decelate la nivelul aparenței dreptului, fără a se prejudeca fondul cauzei.
Cu referire concretă la argumentele invocate de reclamantă și rezumate la pct. Il. din prezenta decizie și la criticile formulate de recurenta pârâtă împotriva sentinței adoptate de judecătorul fondului, fără a păși la efectuarea unei analize care ar depăși limitele sumare ale procedurii suspendării executării actului administrativ, înalta Curte reține că scopul publicării unei norme administrative în M. Of., în temeiul art. 11 din Legea nr. 24/2000, este acela de a o aduce la cunoștința destinatarilor. Or, intimata reclamantă, în calitatea sa de funcționar public în cadrul unei structuri a autorității vamale, pe care a deținut-o până la eliberarea din funcție, nu poate pretinde necunoașterea Ordinelor nr. 2406 și 2407/2011, prin care au fost aprobate structurile organizatorice și statele de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor și ale structurilor deconcentrate ale acestora, precum și regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual, de vreme ce și-a exprimat opțiunea pentru un post din noua structură organizatorică și s-a înscris la examenul de testare profesională, contestând actul de eliberare din funcție după ce a fost respinsă la testare.
De aceea, cel puțin la nivelul aparenței dreptului, contrar concluziei judecătorului primei instanțe, înalta Curte constată că nu există un indiciu de nelegalitate fundamentat pe ideea nepublicării celor două ordine în M. Of.
Celelalte argumente, privind legalitatea derulării procedurilor de reorganizare a autorității și de recrutare a funcționarilor publici în raport cu prevederile corespunzătoare cuprinse în art. 55,56,57,99 și 100 din Legea nr. 188/1999 și în legislația secundară, nu ar putea constitui temei al identificării, în speță, a unui caz bine justificat, pentru că verificarea lor ar necesita un probatoriu complex, care ar prejudeca fondul cauzei, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii suspendării executării actului administrativ.
In ceea ce privește paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, prima instanță a reținut că privarea intimatei -reclamante de drepturile salariale și de asigurări sociale aferente funcției constituie o sarcină excesivă și disproporționată, de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și drepturile părții.
Fără a înlătura, de plano, consistența acestui argument, înalta Curte constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, se impune reformarea sentinței în sensul respingerii cererii intimatei - reclamante, pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.
2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamantei, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3011/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2998/2012. Contencios → |
|---|
