ICCJ. Decizia nr. 3011/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 414/64/2010, reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov anularea deciziei nr. 5816 din 5 mai 2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o hotărâre prin care să-i fie recunoscute și acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, arătând că la data de 13 septembrie 1958 a fost încorporat la Centrul Militar Brașov, iar după depunerea jurământului la data de 20 octombrie 1959 a fost trimis la UM 4746 din Oradea unde a lucrat la construirea blocurilor de locuințe. De la data de 10 iulie 1959 a fost transferat la UM Cluj, iar de la data de 24 iunie 1960 la UM Ploiești lucrând de asemenea în construcții. Lăsarea la vatră a reclamantului s-a făcut la data de 12 august 1961 din cadrul UM Ploiești.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că reclamantul nu a efectuat stagiul militar în cadrul DGSM.
Prin Sentința nr. 60 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis cererea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și a anulat Hotărâre nr. 5816 din 5 mai 2010 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002 pentru perioada 23 septembrie 1958 - 25 noiembrie 1958 și perioada 10 iulie 1959 - 01 martie 1960 și să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ de la data de 1 iunie 2010.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că din analiza livretului militar și a fișei de evidență a soldatului M.M. rezultă că acesta a fost încorporat la data de 13 septembrie 1956 la UM 04746, a depus jurământul la data de 20 octombrie 1959 și a fost lăsat la vatră la data de 17 august 1961.
De asemenea, s-a mai reținut că Centrul Militar Zonal Brașov a precizat instanței că nu deține date privind solda de care a beneficiat reclamantul în perioada satisfacerii stagiului militar.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin adresa nr. 13609 din 13 octombrie 2010, Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale a comunicat că nu deține fișe de evidență ale ostașilor care au efectuat stagiul militar în cadrul DGSM și nici state de soldă de la această instituție. De asemenea, a menționat că nu deține acte pentru unitățile în care a efectuat stagiul militar reclamantul M.M..
Având în vedere că din probele administrate rezultă că reclamantul a fost încadrat ca muncitor necalificat și că nu rezultă că în perioada efectuării stagiului militar a beneficiat de remunerație, prima instanță a constatat că reclamantul M.M. este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, act normativ cu caracter reparator, care trebuie interpretat în spiritul în care a fost edictat.
în fine, judecătorul fondului a constatat că și dacă reclamantul nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul DGSM, totuși a prestat în perioada în care a fost încorporat, aceleași activități cu cele desfășurate în detașamentele de muncă.
2. Recursul exercitat în cauză
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în susținerea cursului, pârâta a motivat faptul că intimatul-reclamant nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de art. l din actul normativ invocat, întrucât stagiul militar efectuat de acesta de către acesta, a fost în afara detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 23 septembrie 1958 - 25 noiembrie 1968, 10 iulie 1959 - 01 martie 1960, 24 iunie 1961 - 12 august 1961, ci la U.M. 04746, 02552 Cluj.
în esență, recurenta a susținut că stagiile militare efectuate într-o unitate militară cu indicativ militar și în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu fac obiectul Legii nr. 309/2002.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta -pârâtă și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este fondat.
Văzând dispozițiile art. 1 169 C. civ. care dispun că, dispoziții coroborate cu art. 129 alin (1), teza finală, C. proc. civ., înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 1 și art. 6 (2) din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, iar stabilirea drepturilor se face pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele județene sau de UM 02405 Pitești.
Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că reclamantul M.M. nu beneficiază de prevederile actului normativ arătat, întrucât nu a efectuat stagiul militar într-o unitate aparținând DGSM în întreaga perioadă arătată.
Din probele administrate în dosar, (copia livretului militar seria IL nr. 037607), rezultă faptul că reclamantul a fost încorporat la 13 septembrie 1958 și lăsat la vatră la 12 august 1961, iar unitățile militare în care a efectuat stagiul militar nu au făcut parte din detașamentele de muncă la care face trimitere textul de lege invocat, rezultând că nu este beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 309/2002.
Contrar celor reținute de instanța de fond, înalta Curte constată că reclamantul a efectuat stagiul militar nu în detașamente ale D.G.S.M., ci în unități militare din subordinea M.Ap.N., motiv pentru care, în livretul său militar este completată rubrica "Gradul" cu mențiunea "soldat", iar la rubrica "denumirea formațiunilor și unităților" sunt înscrise două unități militare din subordinea M.Ap.N. - U.M. 04746 și U.M. 02552.
înalta Curte constată că sunt fondate susținerile recurentei referitoare la faptul că perioada 24 iunie 1961 - 12 august 1961 în care reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar la G.A.S. Ploiești, depășește cadrul legal prevăzut de Legea nr. 309/2002, întrucât DGSM a funcționat în perioada 14 ianuarie 1956 - 28 februarie 1961.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravine considerentelor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 160 din 1 aprilie 2004, în conformitate cu care legiuitorul este suveran în ceea ce privește acordarea de despăgubiri anumitor categorii de persoanei și anume acelora care au desfășurat o activitate cu caracter discriminator și înjositor, ce a corespuns definiției date muncii forțate de către Organizația Internațională a Muncii.
înalta Curte a constatat faptul că prevederile Legii nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu caracter reparatoriu, persoanelor care în perioada 1950-1961 au efectuat stagiul militar prin muncă prestată în cadrul detașamentelor de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, organizată în baza unor principii proprii de funcționare, în subordinea fostului Minister al Construcțiilor și nu al fostului Minister al Forțelor Armate, în condiții discriminatorii și înjositoare.
Ca atare, există o deosebire esențială între aceste categorii de persoane și cele care au efectuat stagiul militar în unități militare.
Or, în cazul dedus judecății, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în unități militare, așa cum rezultă cu certitudine din înscrisurile prezentate la dosar.
Așa cum a statuat Curtea Constituțională, în concordanță și cu jurispmdența Curții Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu presupune uniformitate, putând fi instituite tratamente juridice diferite pentru anumite categorii de persoane, dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă.
Așa fiind și întrucât situația juridică a persoanelor, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, a fost esențial diferită de aceea a altor categorii de persoane care au prestat muncă forțată în cadrul altor structuri organizate, recunoașterea unor drepturi doar pentru cei din prima categorie, cu titlu reparatoriu, nu constituie o discriminare, ci un tratament juridic diferențiat impus și justificat obiectiv de situațiile diferite în care s-au aflat beneficiarii.
De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 și prin Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, reținând faptul că instituirea indemnizației lunare și a celorlalte drepturi nu reprezintă un privilegiu, ci se justifică în mod obiectiv, constituind o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M.M., ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3001/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2997/2012. contencios → |
|---|
