ICCJ. Decizia nr. 3453/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
I.l.Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 121/42/2012, reclamanta SC Oiloprod Impex SRL a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 50 din 25 ianuarie 2012, pct. 57, referitor la modificarea punctului 108 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal și anume prevederea cuprinsă în aliniatul 81 litera o, precum și suspendarea executării măsurilor prevăzute de HG 50/2012, pct. 59 referitoare la modificarea punctului 108 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal și anume cele referitoare la introducerea alin. (291).
Prin sentința nr. 77 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. l din Legea nr. 554/2004, prin înscrisurile depuse la dosar nedemonstrându-se că ar fi vorba de o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executiv al actelor administrative.
Pentru a dispune măsura suspendării, a reținut Curtea, nu este suficientă simpla afirmației a persoanei vătămate, în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cuantumul însemnat al nivelului noii garații în domeniul producției energetice nu constituie prin el însuși un argument suficient în acest sens, fiind vorba de organizarea și executarea legii în materie fiscală în zone unde evaziunea are cote mari și alarmante, pentru combaterea acesteia și maximizarea veniturilor la bugetul de stat, precum și transpunerea în practica economică și în domeniul afacerilor, a acordurilor financiare internaționale la care s-a obligat Statul Român.
1.2. Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C/'Oiloprod Impex"SRL, Antrepozit fiscal de producție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte constată că deși recurenta-reclamantă a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,2 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezii anexate la fila 24 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
în aceste sens sunt și dispozițiile art. 3021alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Astfel fiind, înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 3021alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a dispus anularea recursului ca netimbrat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3458/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3226/2012. Contencios → |
|---|
