ICCJ. Decizia nr. 3052/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3052/2012
Dosar nr. 6295/2/2010
Şedinţa publică de la 15 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pârâtul U.T.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate existenţa calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea din 01 octombrie 2008, adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către petentul B.H., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. 1210847. În acest dosar pârâtul a întocmit documente.
S-a mai susţinut că pârâtul a avut gradele de locotenent (1964), locotenent major (1966) în cadrul Direcţiei Regionale Banat, Serviciul 2, maior în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş, Serviciul 3 (1974, 1975, 1976) şi, respectiv, locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş, Serviciul 1 (1982).
În această calitate, pârâtul a anchetat şi avertizat o persoană ce a încercat să fugă în Occident.
Pârâtul a mai solicitat unităţii specializate interceptarea corespondenţei unei surse a Securităţii, interesând aspectele privitoare la legăturile celui în cauză cu cetăţeni străini, dorinţa de a pleca temporar sau definitiv din ţară, respectiv poziţia acestuia faţă de ţară.
De asemenea, pârâtul a dirijat o sursă aflată în legătura sa pe lângă o persoană semnalată cu manifestări naţionalist germane, prezentând interes pentru pârât informaţiile referitoare la persoane străine din ţări capitaliste ce îl vizitau pe urmărit şi scopul acestor vizite.
Reclamantul a mai susţinut că pârâtul a încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 2998 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt prezentată în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi al notei de constatare corespunde realităţii, fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, Curtea de Apel a constatat că pârâtul a avut gradele de locotenent, locotenent major în cadrul Direcţiei Regionale Banat şi ulterior acelea de maior şi locotenent colonel în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Timiş şi, în această calitate a desfăşurat activităţi prin care a îngrădit persoanelor cercetate dreptul la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice (art. 33 din Constituţia din 1965 şi art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice).
Astfel, pârâtul a solicitat interceptarea corespondenţei numitului S. F. (pseudonim „I.”), solicitare ce a fost pusă în aplicare, pârâtul primind mai multe copii ale scrisorilor expediate de cel urmărit unor persoane din Germania. De asemenea, pârâtul a coordonat urmărirea informativă a numitului C.L. în cadrul căreia, din dispoziţia sa, s-a procedat la interceptarea convorbirilor telefonice şi corespondenţei persoanei menţionate.
Contrar susţinerilor pârâtului, Curtea de Apel a reţinut că nu există dispoziţii legale care să condiţioneze introducerea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii de o solicitare a persoanelor îndreptăţite de a avea acces la propriul dosar. Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se poate sesiza, din oficiu, pentru verificarea documentelor şi informaţiilor existente în legătură cu o anumită persoană.
3. Calea de atac exercitată
Pârâtul U.T.A. a declarat recurs împotriva hotărârii instanţei de fond, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond a acceptat susţinerile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fără a cerceta natura activităţii pe care a desfăşurat-o în calitate de ofiţer de Securitate pe linie de contraspionaj şi fără a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate pe care a invocat-o cu privire la prevederile O.U.G. nr. 24/2008 şi asupra caracterului discriminatoriu al acesteia.
În ceea ce priveşte faptele reţinute, a arătat că la dosar nu a fost depus raportul de avertizare a numitului H.D., că avertizarea nu a avut consecinţele indicate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru că a avut loc doar în faţa sa şi a şefului de post, nu a întocmit documente privindu-l pe B.N., cu excepţia unei note informative primite de la un alt ofiţer, care nu conţine informaţii relevante, şi nu s-a ocupat de dosarul „A.B.”.
În fine, a arătat că „prin simpla interceptare a corespondenţei sau a telefonului nu s-au îngrădit drepturile persoanei, dacă acest lucru nu a fost urmat de o acţiune asupra persoanei respective”.
Prin notele scrise depuse ulterior în completarea recursului, recurentul-pârât a arătat că petentul B.H. a solicitat numai accesul la dosarul tatălui său, nu şi verificarea calităţii de lucrător al securităţii, motiv pentru care demersurile efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au caracter abuziv.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului neavând acoperire în probele cauzei.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât.
Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către B.H., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.nr. 24/2008.
Prima instanţă a reţinut, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi că, prin activitatea desfăşurată, a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu referire punctuală la criticile din recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în data de 01 octombrie 2008, aflată în copie la dosarul de fond, petentul B.H. a solicitat, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul legii, şi aplicarea procedurilor prevăzute de aceasta, pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor, având cotele J210847 şi J184939, al căror titular fusese tatăl său, B.N.
Prin urmare, nu este reală susţinerea făcută în recurs în sensul că petentul ar fi solicitat doar accesul la dosar, prin cererea din data de 19 septembrie 2008, Înalta Curte constatând, astfel, că intimatul-reclamant a acţionat potrivit atribuţiilor conferite prin dispoziţiile art. 7-11 din O.U.G. nr. 24/2008.
Critica referitoare la ignorarea, de către prima instanţă, a excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondată, pentru că, prin încheierea din data de 16 ianuarie 2010, Curtea de Apel a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, păşind apoi la judecarea cauzei.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul-pârât a fost respinsă prin Decizia nr. 1309 din 4 octombrie 2011 a Curţii Constituţionale, ataşată la dosarul de recurs.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte însă concluzia la care a ajuns judecătorul fondului.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Aşa cum rezultă din cele expuse anterior, verificarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii s-a realizat la cerere, în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, acesta nefăcând parte dintre categoriile de persoane supuse verificărilor din oficiu, conform art. 3 din aceeaşi ordonanţă.
Potrivit art. 1 alin. (7) „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Prin urmare, legiuitorul a reglementat procedura verificării, la cerere, a calităţii de lucrător al securităţii, doar pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului ce formează obiectul cererii persoanei îndreptăţite, astfel că, în optica instanţei de control judiciar, nu se poate constata calitatea de lucrător, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în lipsa unor probe concludente în ceea ce priveşte implicarea recurentului-pârât în instrumentarea dosarelor indicate în cererea petentului B.H.
Interpretarea pe care instanţa de fond o dă dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, în contextul atribuţiilor conferite Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nu poate fi reţinută, pentru că, în acest caz, ar fi golite de conţinut şi de eficienţă practică regulile cuprinse în art. 1 din ordonanţă şi ar fi înlăturate, fără o justificare rezonabilă, distincţiile între regimul juridic aplicabil verificărilor la cerere şi cel aplicabil categoriilor de persoane supuse verificărilor din oficiu, în virtutea unor demnităţi ori funcţii publice pe care le ocupă sau pentru care candidează.
În acelaşi timp, interpretarea extensivă a art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 ar rupe echilibrul rezonabil care trebuie asigurat între drepturile subiective ori interesele legitime private ale persoanelor verificate şi interesul public pentru protejarea căruia acţionează Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii .
Din această perspectivă, Curtea reţine că nota de constatare în baza căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiunea expune implicarea recurentului-pârât în cinci dosare ale unor persoane diferite, între care nu figurează şi B.N., autorul petentului B.H., după cum probele administrate în dosarul primei instanţe, cu toate că demonstrează activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi, nu privesc fapte ori demersuri concludente, îndreptate împotriva persoanei respective.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de U.T.A.,împotriva sentinţei civile nr. 2998 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3032/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3088/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
