ICCJ. Decizia nr. 3053/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3053/2012
Dosar nr. 157/2/2011
Şedinţa publică de la 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cadrul procesual.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul O.G. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se' constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul ocupă funcţia de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Cluj şi, potrivit dispoziţiile art. 54 lit. j) din Legea nr. 118/1999 privind statutul funcţionarilor publici, la cererea formulată de Instituţia Prefectului judeţului Cluj, acesta a fost verificat sub aspectul posibilei calităţi de colaborator al Securităţii.
Referitor la fondul cauzei, reclamantul a susţinut că documentele identificate în arhiva sa justifică stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii întrucât a furnizat informaţii care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
2. Hotărârea Curţii de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 4503 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul O.G. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii cu privire la acesta.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut din analiza documentaţiei reiese că pârâtul a fost recrutat la 29 noiembrie 1976 în vederea asigurării informative a efectivului de militari cu termen redus din Compania a II-a M.T.R. Sighet (pers.1976-1977), la aceeaşi dată a semnat un Angajament de colaborare cu Securitatea.
Ulterior, pârâtul a fost reactivat în problema „elemente ostile în rândul cetăţenilor străini aflaţi la studii în România” (1977-1981) şi pentru culegerea de informaţii în mediul rural, la terminarea facultăţii fiind repartizat ca zootehnist la C.A.P. Jurca (1981-1990).
Numele conspirativ atribuit pârâtului în perioada 1976 - 1977 a fost „A.”, iar în perioada 1977 - 1990 a fost „O.”.
Instanţa de fond a mai apreciat că din cuprinsul înscrisurilor analizate rezultă că sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securităţi.
Curtea de apel, a avut în vedere în special Nota informativă din data de 07 februarie 1980 (dosar I 4978, titular S.S.) în care pârâtul arată că „studentul – S.S., originar din Oradea are o soră căsătorită în Belgia, iar în discuţiile pe care le poartă cu colegii, susţine că în Occident s-ar trăi mai bine decât la noi în tară, chiar dacă eşti şomer, pentru că ajutorul de şomaj ar oferi condiţii mai bune decât cele existente la noi. Are convingerea că dacă i s-ar da drumul să plece în străinătate nu s-ar mai întoarce, bazându-mă în această afirmaţie pe felul în care apreciază regimul din ţara noastră, cât şi pe faptul că elogiază Occidentul şi o are pe sora sa acolo”.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că informaţiile prezentate de pârât au fost de natură a îngrădi dreptul şi libertăţile fundamentale, respectiv: dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 7 Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prev. de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
3. Recursul declarat de O.G.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul O.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, neanalizând calitatea informaţiilor furnizate prin Nota informativă din 7 februarie 1980. Potrivit recurentului, s-a reţinut că a colaborat cu Securitatea doar pe baza angajamentului şi a unei note informative, fără a se observa că aspectele comunicate Securităţii nu au vizat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, neputându-se reţine îndeplinirea acestei condiţii obligatorii prevăzute în textul normativ.
Un punct distinct în cuprinsul memoriului de recurs îl reprezintă contextul în care a fost racolat de Securitate, recurentul insistând asupra vârstei fragede, precum şi a scopului urmărit, acela de a avea posibilitatea ca în armată fiind, să lucreze la un birou „pentru simplul motiv că scăpam în acest fel de instrucţie”.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului-pârât O.G. Verificările au debutat la data de 7 septembrie 2006, sub imperiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, la cererea Prefectului judeţului Cluj, întemeiată pe dispoziţiile art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999, avându-se în vedere calitatea recurentului de funcţionar public cu funcţie de conducere şi au continuat în baza art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, condiţiile de fond pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii fiind stabilite prin art. 2 lit. b) din acest din urmă act normativ.
Din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei prezentată la pct. I.2 din această decizie, rezultă că prima instanţă a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator a acestuia.
Această concluzie este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Potrivit textului normativ indicat, are calitatea de colaborator al Securităţii „persoana care a care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe”.
Recurentul nu contestă faptul că a furnizat informaţii care denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci neagă aptitudinea acestora de a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei S.S., subiectul Notei informative pe care a furnizat-o la data de 7 februarie 1980, susţinând că instanţa de fond nu a analizat acest aspect.
De asemenea, în cuprinsul recursului său, O.G. mai invocă şi contextul în care s-a derulat relaţia sa cu Securitatea, sugerând că s-a profitat de vârsta sa şi de dorinţa de a beneficia de o anumită conjunctură favorabilă pe perioada satisfacerii serviciului militar.
Criticile recurentului nu pot fi primite.
Din considerentele sentinţei atacate rezultă că instanţa de fond s-a preocupat şi de verificarea calităţii informaţiilor furnizate, stabilind în concret că studentului S.S., coleg cu recurentul, i s-a încălcat dreptul la viaţa privată, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor. Este, de altfel, de domeniul evidenţei că în epoca respectivă (anul 1980) a spune despre o persoană că laudă condiţiile de viaţă din occident şi că dacă ar avea ocazia să plece din ţară nu ar mai reveni, echivala cu denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, apte să genereze consecinţe în planul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Referitor la atitudinea subiectivă a recurentului, Înalta Curte, reţine că aspectele invocate nu pot conduce la înlăturarea aplicării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, „vârsta fragedă” de 19 ani de la momentul semnării angajamentului nu prezintă nici-o relevanţă, câtă vreme legiuitorul a stabilit vârsta de 16 ani ca vârstă minimă pentru ca o persoană să intre sub incidenţa art. 2 lit. b) precizat, mai ales că la data furnizării informaţiilor examinate recurentul avea deja 23 ani şi era student, neputându-se apăra că nu a realizat consecinţele faptelor sale.
Nici împrejurarea că fiind în armată a dorit să-şi conserve un avantaj, preferând munca de la birou instrucţiei specifice, nu poate avea semnificaţia unei constrângeri morale cum pare a sugera recurentul. De altfel, cum s-a arătat deja, pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, s-a avut în vedere o notă informativă, din numeroasele pe care le-a dat în timpul studenţiei, iar nu informaţiile furnizate în perioada în care îşi satisfăcea serviciul militar.
Concluzionând, Înalta Curte, reţine că prima instanţă a interpretat corect probele administrate, soluţia adoptată reflectând aplicarea justă a dispoziţiilor legale incidente, aşa încât, nu există motive pentru modificarea sau casarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.G., împotriva Sentinţei civile nr. 4503 din 28 Iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3046/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3055/2012. Contencios → |
|---|
