ICCJ. Decizia nr. 3090/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3090/2012
Dosar nr. 1772/44/2009
Şedinţa publică de la 19 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual.
Prin acţiunea de faţă reclamantul a solicitat obligarea autorităţilor pârâte de îndată şi fără somaţie la acordarea gradului de general de brigadă cu o stea precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta M.A.I. a invocat în primul rând excepţia autorităţii de lucru judecat, susţinând că reclamantul s-a mai judecat pentru aceeaşi cerere şi în dosarul nr. 1439/44/2009 în care deja Curtea de Apel Galaţi, a pronunţat o soluţie.
2. Hotărârea Curţii de Apel.
Prin sentinţa nr. 63 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă ca atare acţiunea formulată de reclamantul H.E.V. în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Preşedintelui României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în prezenta cauză există identitate de obiect, întrucât cererea de chemare în judecată de faţă reprezintă o copie a acţiunii iniţiale, prin care reclamantul a solicitat acordarea gradului de general subsecvent pensionării sale.
Prin sentinţa nr. 274 din 15 decembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia nr. 425 din 26 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
3. Recursul declarat de H.E.V.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că există identitate de cauză şi obiect între dosarele reţinute de instanţa de fond, însă nu există identitate de părţi.
Recurentul a precizat că în cauza ce a format dosarul nr. 1439/44/2009 nu a fost parte şi Instituţia Preşedintelui României, astfel încât în mod greşit instanţa de fond a reţinut autoritate de lucru judecat fără să existe întrunite condiţiile prevăzute de lege.
II. Decizia instanţei de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi acest principiu nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Critica făcută de recurent sentinţei atacate ignoră însă faptul că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, respectiv, aceea de excepţie procesuală prevăzută de art. 166 C. proc. civ. şi aceea de prezumţie, mijloc de probă, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi.
Dacă in manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Aceasta reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, a respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de H.E.V. împotriva sentinţei nr. 63 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3072/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3095/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
