ICCJ. Decizia nr. 3080/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantul A.L.L. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D. solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv- Titlul VII din Legea nr. 247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 parte din imobilul casă demolată cu suprafața construită de 120 m.p., cu fundație din piatră, pereți din chirpici și-acoperiș din țiglă înscris în C.F. a localității C.; pentru cota de 1/2 parte din depozitul (magazia) de semințe și fructe demolată, cu suprafața de 90 m.p., cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă și acoperiș din țiglă, care a fost amplasat pe nr. top; pentru următoarele construcții demolate care au fost amplasate pe terenul cu nr. top. C.: grajd pentru animale cu suprafața construită de 75 m.p., cu fundație din piatră, construit din cărămidă arsă, acoperit cu țiglă, iesle din beton și cu pavaj din lemn de esență tare, patul de porumb cu suprafața de 45 m, construit din lemn de esență tare, cu pereți din șipci, de brad, acoperit cu țiglă, coteț de porci cu suprafața construită de 100 m.p., construit din lemn de esență tare, cu stâlpi de susținere din lemn de esență tare, acoperit cu țiglă și cu pavaj din cărămidă arsă, magazie-remiză cu suprafața construită de 190 m.p., cu fundație din piatră, pereți din lodbe, acoperită cu țiglă, grajd pentru animale, cu suprafața construită de 50 m.p., cu fundație din piatră, cu pereți din cărămidă arsă, pavaj din lemn de esență tare, acoperit cu țiglă, saivan pentru oi cu suprafața construită de 188 m.p., cu pereți din lemn, acoperit cu țiglă; pentru următoarele instalații, mașini și bunuri mobile: cazan aburi marca S. de 8 atmosfere, mașină pentru acționat moara instalație pentru alimentat cazan aburi, 4 sistem transmisie de la mașina la axa de transmisie de 20 m, care acționa diferitele instalații prin funii, 5.instalație pentru decojirea semințelor de floarea-soarelui, instalație pentru măcinarea semințelor de floarea-soarelui, instalație pentru frământarea fainei de floarea-soarelui, instalație pentru prăjirea fainei de floarea-soarelui, presă hidraulică M. de mare capacitate, instalație pentru măcinat cereale, .instalație pentru măcinat grâu (elevator, valturi, sită, piatră), .instalații pentru curățirea și eliminarea impurităților din grâu, instalație pentru preparat umplerea sticlelor de sifon, lemne de foc 3.040 m.c.; pentru construcțiile demolate moară, presă de uRON și sală de mașini(trei nivele) cu fundație de piatră, pereți din cărămidă, acoperite cu țiglă, înscrise inițial în C.F. C., transnotate în C.F.; pentru casa de locuit demolată, în suprafață de 180 m.p., cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperită cu țiglă, înscrisă în C.F. a localității C.; pentru construcția demolată, înscrisă în C.F. a localității C., cu destinația de magazia morii cu suprafața de 70 m.p., fundație din piatră, pereți din chirpici, acoperită cu țiglă; pentru construcția demolată, înscrisă în C.F. a localității C., care a avut destinația de sifonărie cu suprafața de 18 m.p., fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperită cu țiglă; -obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
2.Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința nr. 383 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A.L.L. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., în sensul că a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri.
în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv-Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 1/2 parte din imobilul casă demolată cu suprafața construită de 120 m.p., cu fundație din piatră, pereți din chirpici și acoperiș din țiglă înscris în C.F. a localității C.; pentru cota de 1/2 parte din depozitul (magazia) de semințe și fructe demolată, cu suprafața de 90 m.p., cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă și acoperiș din țiglă, care a fost amplasat pe nr. top; pentru următoarele construcții demolate care au fost amplasate pe terenul cu nr. top. 141 C.: grajd pentru animale cu suprafața construită de 75 m.p., cu fundație din piatră, construit din cărămidă arsă, acoperit cu țiglă, iesle din beton și cu pavaj din lemn de esență tare, patul de porumb cu suprafața de 45 m3, construit din lemn de esență tare, cu pereți din șipci, de brad, acoperit cu țiglă, coteț de porci cu suprafața construită de 100 m.p., construit din lemn de esență tare, cu stâlpi de susținere din lemn de esență tare, acoperit cu țiglă și cu pavaj din cărămidă arsă, magazie-remiză, cu suprafața construită de 190 m.p., cu fundație din piatră, pereți din lodbe, acoperită cu țiglă, grajd pentru animale, cu suprafața construită de 50 m.p., cu fundație din piatră, cu pereți din cărămidă arsă, pavaj din lemn de esență tare, acoperit cu țiglă, saivan pentru oi cu suprafața construită de 188 m.p., cu pereți din lemn, acoperit cu țiglă; pentru următoarele instalații, mașini și bunuri mobile: cazan aburi marca "Slich" de 8 atmosfere, mașină pentru acționat moara "Polowinecz-Hajzler" de 120 H.P., .instalație pentru alimentat cazan aburi, sistem transmisie de la mașina la axa de transmisie de 20 m, care acționa diferitele instalații prin funii, instalație pentru decojirea semințelor de floarea-soarelui, instalație pentru măcinarea semințelor de floarea-soarelui, instalație pentru frământarea fainei de floarea-soarelui, instalație pentru prăjirea fainei de floarea-soarelui, presă hidraulică .Malerscqi" de mare capacitate, instalație pentru măcinat cereale, instalație pentru măcinat grâu (elevator, valturi, sită, piatră), instalații pentru curățirea și eliminarea impurităților din grâu, instalație pentru preparat și umplerea sticlelor de sifon, lemne de foc 3.040 m.c.; pentru construcțiile demolate moară, presă de ulei și sală de mașini (trei nivele) cu fundație de piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperite cu țiglă, înscrise inițial în C.F. C., transnotate în C.F.; pentru casa de locuit demolată, în suprafață de 180 m.p., cu fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperită cu țiglă, înscrisă în C.F. a localității C.; pentru construcția demolată, înscrisă în C.F. a localității C., cu destinația de magazia morii cu suprafața-de 70 m.p., fundație din piatră, pereți din chirpici, acoperită cu țiglă; pentru construcția demolată, înscrisă în C.F. a localității C., care a avut destinația de sifonărie cu suprafața de 18 m.p., fundație din piatră, pereți din cărămidă arsă, acoperită cu țiglă.
De asemenea, instanța a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că imobilele în cauză, situate în comuna C., jud. Sălaj, au fost preluate Iară titlu valabil și tară respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, în baza Legii nr. 119/1948, în cursul anului 1948, de la antecesorii reclamantului, A.V., B.A., căsătorită A. și S.C., văduva lui A.V.
Prin notificările înregistrate la B.E.J. F.V., reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilele în litigiu.
Prin dispozițiile din 06 iunie 2007, emise de Primarul comunei C., s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv -Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea reclamantului, pentru imobilele evidențiate mai sus.
în momentul de față, dosarul se află în evidențele pârâtei C.C.S.D. în scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (7) al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C.C.S.D., care conform art. 13 alin. (1) lit. a) și b) are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
Parcurgerea procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția Primarului mun. căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.
Instanța de fond a reținut că principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi, iar dispozițiile legale aplicabile cauzei confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.
Instanța de fond a reținut, luând în considerare intervalul scurs, faptul că reclamantul a fost lipsit de prerogativele dreptului de proprietate.
Toate aceste considerente au format convingerea instanței în sensul în care refuzul pârâtei de a emite decizia la care este îndreptățită reclamantul este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere al autorității fiind exercitat abuziv.
Lentoarea procedurii administrative nu a fost explicată în nici un fel de către autoritatea administrativă. Pârâta avea toate pârghiile administrative pentru a intra rapid în posesia oricăror documente, dacă aprecia că înscrisurile ce i-aufost expediate de Primărie nu erau suficiente.
Având în vedere soluția dată pe fondul cererii reclamantului, instanța a admis petitul referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
3. Recursul declarat de C.C.S.D.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta C.C.S.D. a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit a reținut instanța de fond că a fost încălcat principiul termenului rezonabil, susținând că în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape.
Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de amânare formulată de recurentă în cauză, arătând că termenul ce a fost acordat nu este suficient pentru analiza unei cereri de chemare în judecată în care sunt solicitate 7 dosare de despăgubire.
Pe fondul cauzei, recurenta a precizat că toate dosarele de despăgubire ale reclamantului sunt incomplete, unele fiind chiar returnate, datorate unor lipsuri ce nu pot fi complinite de instituția recurentă.
S-a arătat că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 poate fi urmată numai dacă dosarul de despăgubire conține toate înscrisurile prevăzute la pct. 16.5 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
De asemenea, s-a precizat că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale sunt trimise la evaluare în funcție de ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubire, pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite, care au dosare înregistrate încă de la înființarea C.C.S.D.
Recurenta a criticat și soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată,-arătând că onorariul avocațial este nepotrivit de mare față de munca depusă de avocat.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că prin notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și curte, construcții economice demolate- moară, presă de ulei și sală mașini situate în localitatea C., județul Sălaj, iar prin dispozițiile nr. 504, 505, 507, 508 din 6 iunie 2007 emise de Primarul Comunei C. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VIII din Legea nr. 247/2005, dispoziții care au fost comunicate C.C.S.D. și înregistrate de aceasta la nr. 36890/36893/CC, în vederea emiterii Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.
în conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
în aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamantei se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond.
Critica formulată de recurent este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizie conținând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat mai sus, cu respectarea dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deci cu respectarea obligatorie a etapelor prevăzute de lege, etape care se finalizează odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și stăruința în soluționarea cererilor sale, însă cererea a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-1 afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Or, din această perspectivă înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulată de reclamant, indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.
Principiul legalității înseamnă, înainte de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile, ori, în cauza de față, Legea nr. 247/2005 a stabilit procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudența, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată.
împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja autoritatea competentă, în tergiversarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora "prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională. "
în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.
Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.
Or, instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului, iar culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată.
Pentru aceste considerente, văzând că nu au fost motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul formulat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3084/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3081/2012. Contencios → |
|---|
