ICCJ. Decizia nr. 3120/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3120/2012
Dosar nr. 533/2/2011
Şedinţa publică de la 21 iunie 2012
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu, cu paraţii Casa Naţionala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcţia Generală Asigurări Sociale, Pensii şi alte Drepturi Prevăzute de Legi Speciale - Direcţia Pensii şi Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa obligarea paratei, Casa Naţională de Pensii la încasarea sumelor ce i se cuvin, cu titlu de pensie de serviciu, de la Parchetul General, potrivii Legii nr. 303/2004 şi Normelor de aplicare respectiv, diferenţa dintre cuantumul pensiei de stat şi pensia de serviciu la care este îndreptăţii conform adeverinţei speciale emisa de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, la înregistrarea calităţii de beneficiar a pensiei de serviciu precum şi la comunicarea către Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a măsurilor luate în vederea punerii în executare a Adeverinţei speciale sus-menţionate.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei, Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, la emiterea deciziei pentru pensie de serviciu corespunzătoare funcţiilor de magistrat prevăzute de Legea nr. 303/2004, având vechime numai in funcţie de magistrat de 39 ani si 9 luni si vârsta de 67 ani.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, prin Sentinţa civila nr. 923 din 10 octombrie 2007 pronunţata de Tribunalul Dâmboviţa şi menţinută de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 1175 din 18 decembrie 2007, s-a stabilit dreptul său la pensia de serviciu.
A arătat reclamantul că neconcordanţa dintre Regulamentul de aplicare a Legii nr. 303/2004 şi formularul adeverinţei, a dat naştere asumării de către pârâte a dreptului de a cenzura hotărârile judecătoreşti, precum şi adeverinţele emise de Parchetul General, Tribunale, ori celelalte organe şi instituţii la care funcţionează sau a funcţionat solicitantul.
2. Apărările formulate în cauză.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că prin Decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 2307 din 12 noiembrie 2008 s-a admis recurşi declarat de pârâtă şi s-a respins contestaţia ca neîntemeiată.
- pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, cu modificările si completările ulterioare, persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) numai în funcţia de judecător sau procuror se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie însă reclamantul are o vechime în funcţia de judecător şi procuror de 13 ani; 6 luni, astfel că nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu.
Pârâta Casa Naţională de Pensii Publice fostă Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.), prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia autorităţii de lucru judecat, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.P.P. a arătat că obiectul acţiunii reclamantei îl constituie contestarea privind stabilirea drepturilor de pensiei de serviciu acordate în baza Legii nr. 303/2004, astfel că reclamantul nu poate emite pretenţii faţă de aceasta.
A mai menţionat că răspunderea stabilirii venitului brut, precum şi stabilirea eventualelor sporuri avute în vedere la stabilirea drepturilor individuale de pensie, revin unităţii care completează adeverinţa (în speţă, instituţiile prevăzute la art. 18 alin. (1) pct. a din H.G. nr. 1275/2005), în cazul înscrierilor noi la pensie de serviciu sau instituţiilor care întocmesc listele cu datele referitoare la câştigul salarial brut lunar al magistratului aflat în activitate corespunzător fiecărui magistrat pensionar, precum şi cu data de la care se efectuează actualizarea dreptului individual.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că obţinerea pensiilor de serviciu ale magistraţilor se poate acorda în conformitate cu prevederilor art. 82, pct. 5 şi pct. 6 din Legii nr. 303/2004.
3. Soluţia pronunţată în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa civilă nr. 4568 din 29 iunie 2011, a respins excepţia autorităţi de lucru judecat precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice ca neîntemeiate.
Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea paratei Casa Naţionala de Pensii să încaseze de la Parchetul General, sumele ce i se cuvin, ca pensie de serviciu, potrivit Legii nr. 303/2004 şi Normelor de aplicare respectiv diferenţa dintre cuantumul pensiei de stat şi pensia de serviciu la care reclamantul este îndreptăţit conform adeverinţei speciale emisa de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca neîntemeiat, a admis capătul II de cerere formulat de reclamantul M.I. şi a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dîmboviţa să emită decizia de stabilire a pensiei de servicii pentru reclamant.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă,a reţinut, în esenţă, următoarele: în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a constat că nu este întemeiată, sens în care a respins-o, arătând că între cauza soluţionată prin decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 2307 din 12 noiembrie 2008 şi prezenta cauză nu există triplă identitate deoarece obiectul celor două cauze este diferit.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice, instanţa a constatat că este neîntemeiata respingând-o ca atare, având în vedere că pârâta are în subordine case judeţene de pensii şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, denumite generic „case teritoriale de pensii” unităţi cu personalitate juridică, potrivit art. 131 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi art. 2 din H.G. nr. 13/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că nu Parchetul General oferă Casei de Pensii sumele necesare plăţii pensiei de serviciu.
Pe de altă parte, a arătat instanţa, potrivit art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, persoanele care îndeplinesc condiţia de vechime de 25 de ani în funcţia de judecător, procuror se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au altă ocupaţie.
Din adeverinţa emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, reiese că reclamantul are o vechime în magistratură mai mare de 25 de ani.
4. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
4.1. Recurenta consideră că, în mod eronat, instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, motivat că prin acţiunea înregistrată cu nr. 3226/120/2008 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa se solicita anularea răspunsului nr. 90 din 28 aprilie 2008 şi plata pensiei de serviciu, iar în prezenta acţiune se solicită emiterea unei decizii de pensie de serviciu şi plata acesteia.
Recurenta consideră că există triplă identitate, obiectul celor două cauze fiind identic.
4.2. În mod greşit, instanţa de fond a admis cererea şi a obligat instituţia la stabilirea şi plata pensiei de serviciu, întrucât s-au încălcat prevederile art. 82 alin (5) şi (6) din Legea nr. 303/2004.
Cererea de înscriere la pensia de serviciu nu poate fi soluţionată favorabil deoarece la data pensionării, intimatul nu avea funcţia de magistrat şi avea o vechime în funcţia de judecător/procuror de numai 13 ani şi 6 luni.
5. Apărările formulate de intimatul reclamant M.I.
Intimatul solicită, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere că prin Decizia nr. 1175/2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a decis că are dreptul să beneficieze de pensie de serviciu, pentru o vechime în magistratură de aproape 40 de ani.
Recurenta-pârâtă a interpretat greşit normele aplicabile, nu a înscris în anexa 3 a formularului întocmit rubrica „vechimea în magistratură”, nu a luat în considerare că vechimea în funcţii nu este numai aceea din cartea de muncă, ci şi perioada acordată ca vechime în funcţia de judecător ca reparaţie pentru scoaterea nedreaptă din funcţie, pe temeiul trimiterii în judecată, ca urmare a unui accident de circulaţie, ulterior stabilindu-se nevinovăţia.
6. Apărările formulate de intimata – pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice.
Intimata solicită admiterea recursului şi reţinerea autorităţii de lucru judecat, în raport de decizia irevocabilă pronunţată în Dosarul nr. 3226/120/2008 al Curţii de Apel Ploieşti.
Intimata critică respingerea calităţii sale procesuale pasive, care nu are competenţă cu privire la stabilirea, actualizarea şi plata pensiilor de serviciu.
Pe fondul cauzei, se susţine că instanţa de fond a admis acţiunea în mod greşit cu încălcarea prevederilor art. 82 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2004.
I. Considerentele Înaltei Curţii, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată.
1. Recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 3226/120/2008, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, anularea Deciziei nr. 90 din 28 aprilie 2008 emisă de pârâta şi obligarea acesteia să emită o decizie de stabilire a pensiei de serviciu începând cu data de 10 octombrie 2007.
Prin Decizia nr. 2307 din 12 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Obiectul cererii de faţă constă în obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa să emită decizia pentru pensie de serviciu, acest capăt de cerere a şi fost admis de prima instanţă.
Văzând că ambele cereri au acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi sunt aceleaşi părţi, urmează să se constate că în speţă sunt îndeplinite prevederile art. 163 C. proc. civ. şi că este deplin aplicabilă autoritatea de lucru judecat.
Excepţia a fost respinsă în mod greşit de judecătorul fondului, ceea ce conduce la întocmirea motivelor de recurs, la admiterea recursului şi la casarea hotărârii pronunţată în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 coroborat cu art. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) Legea 554/2004 modificată şi completată.
Pe cale de consecinţă, cererea va fi respinsă, pe aspectul autorităţii de lucru judecat.
1.2. Faţă de acestea, se apreciază că nu mai este necesar a se analiza motivele de recurs ce privesc fondul pricinii.
1.3. Cu privire la apărările formulate de intimatul – reclamant, se constată că Decizia nr. 1175/2007 nu poate constitui autoritate de lucru judecat, în raport de considerentele Deciziei nr. 2303/2008 reţinută ca atare în speţă.
Apărările formulate de intimata C.N.P.P. în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă vor fi respinse, întrucât partea nu a formulat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 4568/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel instanţa va menţine dispoziţia privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa împotriva Sentinţei civile nr. 4568 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge acţiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Menţine dispoziţia privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3106/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3162/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
