ICCJ. Decizia nr. 3213/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3213/2012
Dosar nr. 1990/1/2012
Şedinţa publică de la 26 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărâre nr. 167 din 9 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de G.C.A., judecător la Curtea de Apel Craiova, împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 25 din 19 ianuarie 2012, respingându-se totodată şi solicitarea de indisponibilizare a unui post de judecător la una din secţiile penale ale Curţii de Apel Bucureşti, până la soluţionarea litigiului generat de contestaţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 4/30750/1154/2011/3828/ST/2012 G.C.A., judecător la Curtea de Apel Craiova, a contestat Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 25 din 19 ianuarie 2012, solicitând totodată şi indisponibilizarea unui post de judecător la una din secţiile penale ale Curţii de Apel Bucureşti, până la soluţionarea litigiului generat de cerere.
S-a mai reţinut că în motivarea contestaţiei, petentul a invocat neluarea în considerare, la soluţionarea cererii sale de transfer, a criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate în procedura de transfer, specializarea judecătorului solicitant, domiciliul acestuia, distanţa dintre sediul instanţei şi domiciliul judecătorului şi timpul afectat parcurgerii acestuia.
De asemenea, contestatorul a mai arătat că la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, există 7 posturi de judecător vacante, dintre care 5 în cadrul secţiilor penale, unde a solicitat transferul, precum şi 9 posturi temporar vacante în schema de personal a Curţii de Apel Bucureşti, context în care admiterea cererii de transfer formulată ar fi o măsură necesară atât pentru asigurarea unui plus important de eficienţă profesională, izvorât din posibilitatea desfăşurării activităţii la instanţa din localitatea de domiciliu, cât şi al economiei de resurse financiare.
S-a mai reţinut că prin contestaţie s-a opinat în sensul că la analiza cererii de transfer formulate s-a procedat la aplicarea discriminatorie a unor criterii precum vechimea în grad şi la instanţa de unde s-a solicitat transferul, încărcătura medie pe judecător şi pe schemă, înregistrată la Curtea de Apel Craiova, în condiţiile în care altor judecători din Cadrul Curţii de Apel Craiova, aflaţi în situaţie similară, le-au fost admise cererile de transfer.
A mai reţinut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că prin Hotărârea nr. 25 din 19 ianuarie 2012, de soluţionare a cererii de transfer, de la Curtea de Apel Craiova, la una din secţiile penale ale Curţii de Apel Bucureşti, cerere formulată de G.C.A., s-a constatat că potrivit situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti la data de 1 ianuarie 2012, la Curtea de Apel Craiova, instanţa de la care s-a solicitat transferul, din cele 86 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 85 de posturi erau ocupate, unul fiind vacant.
S-a mai constatat prin această hotărâre că la această instanţă, în anul 2010, încărcătura medie/judecător a fost de 788 de cauze, faţă de media naţională de 696 de cauze/judecător, iar în acelaşi an, încărcătura medie/schemă a fost de 760 de cauze, spre deosebire de media naţională de 681 cauze/schemă. În primul semestru al anului 2011, încărcătura medie/judecător a fost de 706 cauze, faţă de media naţională; de 585 de cauze/judecător, iar, în aceeaşi perioada, încărcătura medie /schemă a fost de 706 cauze, spre deosebire de media naţională de 570 de cauze/scheme.
S-a mai reţinut prin hotărâre de respingere a cererii de transfer că potrivit situaţiei posturilor vacante de la instanţele judecătoreşti la data de 01 ianuarie 2012, la Curtea de Apel Bucureşti, instanţă la care se solicită transferul, din cele 188 de posturi de judecători prevăzute în schemă erau ocupate 182 de posturi, fiind efectiv vacante 6 posturi, la care se adaugă 1 post temporar vacant, pentru care s-a dispus ocuparea pe durată nedeterminată, în conformitate cu dispoziţiile art. 134l din Lege nr. 304/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
În anul 2010, încărcătura medie/judecător a fost de 652 de cauze, faţă de media naţională de 696 de cauze/judecător, iar, în acelaşi an, încărcătura medie/schemă a fost de 637 de cauze, spre deosebire de media naţională de 681 de cauze/schemă, iar în primul semestru al anului 2011, la aceeaşi instanţă, încărcătura medie/judecător a fost de 529 de cauze, faţă de media naţională de 585 de cauze/judecător, încărcătura medie/schemă fiind de 492 de cauze, spre deosebire de media naţională de 570 de cauze/schemă.
A reţinut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că în mod corect, la soluţionarea cererii de transfer, secţia pentru Judecători a avut în vedere motivele invocate, contestatorul având o vechime în funcţia de judecător de 2 ani şi 11 luni, precum şi o vechime de 2 ani şi 5 luni în funcţia de procuror, respectiv de 1 şi 9 luni auditor de justiţie, o vechime în gradul profesional de judecător de curte de apel de o lună şi aceeaşi vechime la instanţa de la care se solicită transferul.
S-a constatat de asemenea că, tot în mod corect, s-a reţinut, la soluţionarea contestaţiei, că încărcătura medie pe judecător şi schema înregistrată la Curtea de Apel Craiova, instanţă de la care se solicită transferul, s-a situat, în anul 2010 şi în primul semestru al anului 2011, semnificativ peste media naţională, comparativ cu încărcătura medie pe judecător şi schema înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa la care se solicită transferul, situată semnificativ sub media naţională.
Referitor la invocarea de către contestator a unor cazuri similare de cereri admise de secţia pentru Judecători, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că motivele personale invocate de către un magistrat în susţinerea propriei cereri de transfer nu pot constitui temei pentru adoptarea unei soluţii identice în cazul altui magistrat, având în vedere caracterul personal al unor asemenea argumente şi lipsa unui criteriu în acest sens în cuprinsul Regulamentului.
În ce priveşte solicitarea de indisponibilizare a unui post de judecător la una din secţiile penale ale Curţii de Apel Bucureşti până la soluţionarea definitivă a litigiului declanşat prin contestaţie, s-a constatat că Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/204 şi Legea nr. 317/2004 nu conţin dispoziţii privind competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a dispune indisponibilizarea posturilor de judecător sau procuror.
În raport cu prevederea art. 43 din Legea nr. 303/2004 s-a reţinut, pe de o parte, că în urma declanşării unor proceduri de ocupare a posturilor vacante, nominalizate expres prin hotărâri ale Consiliului, respectivele posturi devin indisponibile, iar pe de altă parte, prin hotărâri judecătoreşti dispunându-se indisponibilizarea unor posturi în considerarea prezervării regimului de post vacant până la soluţionarea proceselor respective.
S-a mai reţinut că în practica Consiliului nu au existat soluţii de indisponibilizare a posturilor vacante pentru rezolvarea cererilor de transfer şi a contestaţiilor formulate împotriva eventualelor hotărâri de respingere a cererilor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatorul G.C.A., criticând actul atacat pentru nerespectarea unor criterii prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor (numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate în transfer, specializarea judecătorului solicitant, domiciliul acestuia, distanța față de sediul instanței), precum și pentru aplicarea discriminatorie a criteriilor reținute pentru respingerea cererii sale, în raport cu situația altor judecători, cărora li s-au admis cererile de transfer.
În dezvoltarea acestor motive de recurs recurentul arată că potrivit listei posturilor vacante publicată pe site-ul C.S.M. la 3 ianuarie 2012, listă relevantă pentru soluționarea cererii sale de transfer, la Curtea de Apel Craiova, exista un singur post vacant și acela la secția civilă, iar la Curtea de Apel București, erau 7 posturi vacante, din care 5 la secțiile penale, unde solicitase transferul.
Totodată, susţine recurentul, dacă s-ar fi respectat criteriul specializării, i s-ar fi admis cererea de transfer de la Secția Penală a Curții de Apel Craiova, unde nu exista niciun post vacant, la una din secțiile penale ale Curții de Apel București, unde erau 5 posturi vacante și alte câteva temporar vacante.
În privința criteriului domiciliului, recurentul precizează că domiciliază în București, iar între domiciliul său și sediul instanței în care este încadrat este o distanță de 250 km, acest criteriu pledând și el pentru admiterea cererii de transfer. În plus, ambele instanțe implicate în transfer, Curtea de Apel Craiova și Curtea de Apel București, avizaseră favorabil cererea sa.
Referitor la aplicarea discriminatorie a criteriului vechimii în grad și criteriului încărcăturii medii pe judecător, recurentul menționează situația D-nei judecător P.A., căreia Secția pentru judecători a C.S.M. i-a admis, în ședința din 30 iunie 2011, cererea de transfer de la Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Alba, instanță ce avea un singur post vacant și o situație ce nu se putea compara cu cea a Curții de Apel București, în ceea ce privește situația resurselor umane și a volumului de activitate.
În drept, recurentul a invocat din punct de vedere procedural, prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 cu referire la art. 304 și 3041 C. proc. civ.
Analizând hotărârea atacată, precum și acele ce au stat la baza acesteia, prin prisma motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum acesta a fost modificat prin Hotărârea nr. 727 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii „la analizarea şi soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:
volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soţului sau soţiei;
- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială.”
Conform regulamentului citat, criteriul volumului de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul reprezintă primul criteriu (criteriul prioritar) analizat în soluționarea cererilor de transfer, iar din acest punct de vedere hotărârea analizată este legală, deoarece, s-a reținut că încărcătura medie pentru judecător și schema înregistrată la Curtea de Apel Craiova, (instanţa de la care s-a solicitat transferul) s-a situat, în anul 2010 și în primul semestru al anului 2011, semnificativ peste media națională, comparativ cu încărcătura medie pe judecător și schema înregistrată la Curtea de Apel București, (instanța la care se solicită transferul) situată semnificativ sub media națională.
Totodată, vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul reprezintă, de asemenea, un criteriu prevalent în raport cu alte criterii, cum sunt domiciliul solicitantului și distanța dintre domiciliu și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul, iar prin prisma acestui criteriu s-a reținut, prin hotărârea atacată, că recurentul promovase, cu numai o lună înainte, la Curtea de Apel Craiova, deci vechimea sa în grad era de numai o lună.
În niciuna din situaţiile invocate ca discriminatorii de către recurent nu se reține o încărcătură mai mare la instanța de la care se solicită transferul față de cea la care se solicită transferul, cu excepția transferului la Judecătoria Costești, unde s-au reținut dificultăți de ocupare a posturilor.
Pentru considerentele menționate, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, criticile recurentului fiind neîntemeiate, iar în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C.A. împotriva sentinţei nr. 167 din 9 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3217/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
