ICCJ. Decizia nr. 3216/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.C.P.I. anularea celei de-a doua propoziții din art. 27 alin. (2) din ordinul nr. 634/2006, modificat prin ordinul nr. 134/2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în C.F. aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 634/2006 prin pct. I subpct. 5 al Ordinului nr. 134/2009.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului în suprafață de 20.887,91 m.p. situat în București, având numărul cadastral înscris în C.F. a Municipiului București.
La data de 23 februarie 2010, reclamanta a solicitat dezmembrarea terenului anterior menționat, dispunându-se înscrierea imobilului situat în str. Ț. și înscrierea imobilului situat în str. Ț. din localitatea București.
Prin încheierea din 11 februarie 2010 s-a dispus, în baza referatului de suprapunere din 10 februarie 2010, notarea suprapunerii imobilului din str. Ț. cu imobilul situat în str. Ț.
Ca efect al dezmembrării s-au efectuat și notările menționate de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2), propoziția a 2-a a Ordinului nr. 634/2006.
S-a susținut că prin prevederile acestui art. este încălcat dreptul de proprietate garantat de Constituție, întrucât se încalcă dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
S-a mai arătat că dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 prevăd strict situațiile în care este admisă o înscriere, inclusiv notare în C.F., iar situația de suprapunere nu se înscrie în ipotezele acestui text, întrucât o suprapunere nu dă naștere unui drept personal în favoarea O.C.P.I., nu constituie un act sau fapt juridic referitor la starea sau capacitatea persoanelor și nicio măsură de indisponibilizare.
Cu privire la înscrierea din oficiu se precizează însă foarte clar că aceasta se efectuează doar atunci când prevede legea, neexistând însă un text de lege cu asemenea prevedere, doar dispozițiile contestate în cauză prin care A.N.C.P.I. și-a arogat dreptul de a nota în C.F. suprapunerile.
Prin sentința civilă nr. 930 din 8 februarie 201, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.C.P.I., a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 27 alin. (2) teza finală, respectiv "Oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de C.F., a referatului întocmit de inspector și aprobat de inginerul șef ale ordinului nr. 634/2006, modificat și republicat prin ordinul nr. 134/2009 emis de pârât.
A anulat dispozițiile legale menționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, înscrierile în C.F. se efectuează la cererea părților interesate cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea se îndreaptă la biroul unde se află careta funciară unde urmează să se facă înscrierea".
A mai reținut că dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 reglementează în cadrul înscrierii în C.F. a notării, ca fiind acea operațiune care are ca obiect înscrierea drepturilor personale a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din C.F.
A interpretat prima instanță că legiuitorul a înțeles să definească și să enumere limitativ ceea ce poate fi circumscris noțiunii de notare în cartea funciara, or prin dispozițiile art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 634/2006 modificat prin Ordinul nr. 134/2009 pârâta A.N.C.P.I. în mod evident a adăugat la dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 o nouă operațiune, respectiv suprapunerea în C.F.
Pe de altă parte, Curtea de Apel a înlăturat apărările pârâtei referitoare la faptul ca prin Regulament, pentru îndeplinirea scopului publicității imobiliare, acela de a aduce la cunoștința terților situația de fapt și de drept a unui imobil, se pot reglementa excepții de la efectuarea de înscrieri în C.F., în considerarea enumerării limitative prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996.
A mai reținut instanța de fond că, și dacă o asemenea operațiune are un scop juridic de informare și neconstitutiv de drepturi, aceasta trebuie prevăzută fie de o normă juridică, fie legiuitorul prevăzând expres posibilitatea autorității publice competente de a emite acte administrative unilaterale cu caracter normativ pentru aplicarea și punerea în executare a dispozițiilor legii.
Or, a concluzionat instanța de fond, niciuna dintre aceste premise nu este consacrată prin dispozițiile Legii nr. 7/1996, astfel încât, A.N.C.P.I. nu avea posibilitatea de a adăuga la lege prin dispozițiile art. 27 alin. (2) teza finală din Ordinul 134/2009.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.C.P.I., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-pârâtă a susținut în esență că instanța de fond a admis în mod greșit acțiunea intimatei cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fără a motiva care au fost argumentele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
Totodată, recurenta a criticat soluția instanței de fond susținând că, în mod greșit s-a apreciat prin sentința atacată că prin dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea cadastrului și publicității imobiliar nr. 7/1996 a fost definit și enumerat limitativ tot ceea ce poate fi circumscris noțiunii de notare în C.F.
Astfel, susține recurenta prin dispozițiile legale mai sus menționate, sunt enumerate numai principalele cazuri de notare, aceste categorii fiind dezvoltate și completate substanțial prin Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în C.F., aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 cu modificările și completările ulterioare, respectiv Ordinul nr. 134/2009.
Totodată, recurenta a susținut că notarea ca înscriere în C.F. nu are caracter constitutiv de drepturi, având doar rolul de a atenționa terții în legătură cu ceea ce este notat iar în speță prin notarea efectuată în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 634/2006 nu a fost limitat dreptul de proprietate al reclamantei.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, cât și în temeiul art. 3041C. proc. civ. înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.
în fapt, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea parțială respectiv a celei de a doua propoziții din prevederile art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 634/2006 modificat prin Ordinul nr. 134/2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în C.F.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 34/2009 "în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin declarație autentică și documentație cadastrală de actualizare sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul prezentei reglementări. Oficiul Teritorial va nota din oficiu suprapunerea în C.F., în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de inspector și aprobat de inginerul șef".
Contrar celor reținute de către instanța de fond, prin sentința atacată, instanța de control judiciar apreciază că în mod greșit s-a reținut nelegalitatea acestor prevederi din Regulamentul privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în C.F., în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, republicată.
Astfel, dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare enumeră principalele cazuri de notare, cu arătarea efectelor juridice ale notării acestora în C.F. și indicarea terțelor persoane care se pot prevala de lipsa notării în C.F., fiind enumerate patru categorii de aspecte ce pot constitui obiect al notării, aceste categorii fiind dezvoltate și completate prin dispozițiile Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 modificată și republicată reglementează cadrul general al înscrierilor în carte funciară, precizând că acestea se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu, în scopul protecției drepturilor și intereselor legitime ale titularilor de carte funciară sau, după caz, ale terților care în absența înscrierii ar fi lezați în drepturile și interesele legitime.
Din perspectiva acestor prevederi legale, instanța de control judiciar apreciază că operațiunile de carte funciară se pot dispune din oficiu de către registrator în cazurile anume prevăzute de lege cât și de regulament, inclusiv situația de excepție reglementată prin dispozițiile art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 134/2009.
De altfel, în ceea ce privește notările care trebuie efectuate sau care pot fi făcute în C.F. se regăsesc atât în cadrul Legii nr. 7/1996 republicată care le reglementează în mod generic cât și în regulament sau alte legi speciale care prevăd obligativitatea efectuării acestora.
Astfel fiind, înalta Curte apreciază că în mod eronat s-a reținut nelegalitatea dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 134/2009 în raport de dispozițiile Legii nr. 7/1996 republicată, enumerarea principalelor cazuri de notare, cu arătarea efectelor juridice ale acestora, nefiind o enumerare exhaustivă, acestea regăsindu-se și în alte reglementări legale, astfel cum s-a arătat anterior.
Pe de altă parte, soluția instanței de fond este nelegală întrucât în cauză nu au fost dovedite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 republicată a contenciosului administrativ, în sensul că reclamanta nu a dovedit vătămarea produsă prin actul administrativ atacat.
în fapt, notarea ca înscriere în C.F. nu are caracter constitutiv de drepturi având doar rolul de a atenționa terții în legătură cu aspectele notate, prin această operațiune fiind înscrise drepturi personale, fapte și raporturi juridice referitoare la drepturi tabulare, nașterea acestora nefiind condiționată de înscrierea în C.F.
în speță, notarea situației de suprapunere în C.F. nu afectează dreptul de proprietate al intimatei-reclamante asupra imobilului respectiv, întrucât conform art. 42 din Ordinul Directorului General nr. 633/2006 cu modificările și completările ulterioare, se pot consemna faptele și drepturile personale, litigiile referitoare la drepturile reale asupra imobilelor cât și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.
Pe de altă parte, intimata-reclamantă avea posibilitatea legală de a ataca măsura notării privind suprapunerea dispusă prin încheierea din 11 februarie 2010, cu plângere care se depune la O.C.P.I., se înscrie în C.F. și se soluționează de către instanța competentă din circumscripția în care se află situat imobilul respectiv.
Având în vedere toate aceste considerente înalta Curte a reținut incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. a admis recursul formulat, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3225/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3242/2012. Contencios → |
|---|
