ICCJ. Decizia nr. 3248/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Circumstanțele cauzei
Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la 17 martie 20090, reclamantul D.C. a solicitat obligarea pârâților C.C.S.D., A.N.R.P. și Primarul Municipiului Craiova la eliberarea titlului de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, reprezentând teren în suprafață de 828 m.p., situat în municipiul Craiova, fosta str. I.C.
Pârâții A.N.R.P. și Primarul Municipiului Craiova au invocat prin excepție lipsei calității procesuale pasive,solicitând să fie respinsă acțiunea formulată împotriva lor.
Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 330 din 17 iunie 2011, prin care a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei C.C.S.D. și a obligat pârâta sa să emită titlu de despăgubire, în baza hotărârii nr. 627 din 16 martie 2007,prin care Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 din cadrul Prefecturii Județului Dolj a validat propunerea de a se acorda reclamantului măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 828 m.p.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru imobil,reprezentând teren în suprafață de 828 m.p., imposibil de restituit în natură.
De asemenea, s-a reținut că este nejustificat refuzul comisiei pârâte de a elibera decizia reprezentând titlu de despăgubire,în condițiile în care dosarul de despăgubire înregistrat pe numele reclamantului, cuprinde documentația completă care a stat la baza validării propunerii de acordare a măsurilor reparatorii prin hotărârea nr. 627 din 16 martie 2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 247/2005 din cadrul Prefecturii Județului Dolj.
Prin aceeași sentință,a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților A.N.R.P. și Primarul Municipiului Craiova,cu motivarea că aceștia nu sunt părți în raportul juridic dedus judecății,neavând atribuții în emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005.
Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând modificarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond, să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantul D.C.C.
Ca prim motiv de recurs, comisia pârâtă a invocat încălcarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de art. 49-66 și art. 112 C. proc.civ. pentru chemarea sa în judecată și a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor neregularități sesizate prin întâmpinarea depusă în cauză.
Prin cel de a-l doilea motiv de recurs, s-a arătat că în cauză se impunea suspendarea judecății în baza prevederilor art. 244 alin. (1) C. proc.civ. până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Craiova și având ca obiect,acțiunea formulată de A.N.R.P. pentru anularea hotărârii din 16 martie 2007 emisă de Comisia Județeană Dolj pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.
în condițiile în care dosarul susmenționat nu a fost soluționat și deci nu s-a constatat în mod irevocabil legalitatea hotărârii nr. 627 din 16 martie 2007, recurenta a susținut că a fost greșit obligată să emită titlul de despăgubire în baza unei hotărâri contestate în justiție.
în ultimul motiv de recurs, s-a susținut că nu poate fi reținut refuzul nejustificat de emitere a titlului de despăgubire și față de împrejurarea că, dosarul de acordare a despăgubirilor nu cuprinde întreaga documentație prevăzută de lege și nici nu a fost completat cu înscrisurile solicitate de C.C.S.D. prin adresa din 31 mai 2010.
Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt și de drept relevante
C.C.S.D. a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă prin cererea de precizare a acțiunii depusă de reclamantul D.C.C. la termenul din 28 septembrie 2010 acordat la Tribunalul Dolj, secția comercială și contencios administrativ și fiscal în dosar, anterior pronunțării sentinței nr. 1381 din 26 octombrie 2010,prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Craiova.
După citarea sa în calitate de pârâtă, comisia recurentă a depus întâmpinare,prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj, precum și chemarea sa în judecată fără respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.
Această susținere nu a fost argumentată în fapt și în drept și nici nu a fost reiterată la Curtea de Apel Craiova, competentă din punct de vedere material să se pronunțe în primă instanță.
în atare situație,va fi respinsă ca nefondată prima critică formulată în recurs, constatându-se că au fost respectate dispozițiile art. 112 C. proc.civ. prin cererea de chemare în judecată precizată de intimatul-reclamant la termenul din 28 septembrie 2010, când a fost determinat cadrul procesual al judecății, atât din punct de vedere al părților, cât și din punctul de vedere al obiectului cererii.
Cea de-a a doua critică formulată în recurs cu privire la incidența în cauză a motivului de suspendare a judecății prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.civ., față de contestarea în justiție a hotărârii nr. 627 din 16 martie 2007 a Comisiei Județene Dolj pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, este de asemenea nefondat. Acțiunea pentru anularea acestei hotărâri formulată de A.N.R.P. a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința pronunțată la 9 septembrie 2011 de Judecătoria Craiova în dosar, irevocabilă prin decizia pronunțată la 14 februarie 2012 de Tribunalul Dolj.
în ceea ce privește ultima critică formulată de recurentă pe fondul cauzei, se constată că este legală și temeinică soluția de admitere a acțiunii, constatându-se în mod corect refuzul nejustificat de soluționare într-un termen rezonabil a dosarului aferent hotărârii nr. 627 din 16 martie 2007, înregistrat la data de 22 noiembrie 2010 la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Nesoluționarea de către comisia recurentă a dosarului privind despăgubirile cuvenite intimatului-reclamant reprezintă o tergiversare, de natură a încălca prevederile art. 6 parag.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 al acestei convenții.
în interpretarea acestor prevederi convenționale, jurisprudența C.E.D.O. a stabilit că, rezonabilitatea duratei procedurii trebuie evaluată prin prisma circumstanțelor cauzei și având în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei, conduita reclamanților și autorităților competente, precum și miza reclamanților în cadrul litigiului.
în privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, s-a avut în vedere că, acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii de către comisia recurentă trebuie considerată de la data de 22 noiembrie 2010, când a fost înregistrat dosarul cu privire la despăgubirile solicitate de intimatul-reclamant.
în raport de această dată și de faptul că recurenta nu a dovedit susținerile sale privind caracterul incomplet al documentației aferente dosarului, se constată că aceasta a fost corect obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în baza hotărârii din 16 martie 2007, nefiind confirmată existența unor cauze obiective care să împiedice îndeplinirea într-un termen rezonabil a atribuțiilor stabilite în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor prevăzută în titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele care au fost expuse, constatându-se că nu existau motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, înalta Curte a respins prezentul recurs ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3220/2012. Contencios → |
|---|
