ICCJ. Decizia nr. 3242/2012. Contencios
| Comentarii |
|
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentința civilă nr. 597 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la validarea angajamentelor semnate de pârâți și a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere și ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Academia de Poliție A.I.C. în contradictoriu cu pârâții P.P.M. și T.G.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:
Astfel, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la validitatea angajamentelor semnate de pârâți cât și a cheltuielilor de școlarizare, apreciat că nu se poate pronunța asupra validității angajamentelor semnate de către pârâți în baza dispoziției contestate deoarece acestea nu au caracterul unor acte administrative în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ.
De asemenea, a considerat că este inadmisibil și capătul de cerere referitor la cheltuielile de școlarizare deoarece ulterior emiterii deciziei rectorului Academiei de Poliție nu s-a emis nici un act în ce privește cheltuielile de școlarizare ale pârâților, astfel încât instanța nu se poate pronunța asupra acestora.
în ce privește cererea în anulare a dispoziției din 16 septembrie 2009 emisă de reclamantă, instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada motivelor de nelegalitate pe care se sprijină acțiunea în anulare.
Astfel, reține instanța de fond că celor doi pârâți la care face referire dispoziția emisă de rectorul Academiei de Poliție li s-a permis accesul la examen ca urmare a unor analize efectuate și în urma cărora s-a constatat că aceștia îndeplineau condițiile pentru a candida la examenul de admitere în Academie.
Apreciază judecătorul fondului că în mod greșit, reclamanta susține că pârâții nu se încadrează în limitele dispozițiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 360 /2002 și art. 20 lit. g) din ordinul M.A.I. nr. 665/2008, deoarece aceasta cunoștea situația pârâtului P.P.M. care a fost înmatriculat în anul I, la dosarul acestuia fiind depusă Ordonanța nr. 2349/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin care a fost sancționat cu amendă administrativă, astfel încât nu se poate susține că pârâtul are antecedente penale, așa cum greșit reține reclamanta.
Totodată, consideră instanța de fond că în speță, pârâtul îndeplinește și condițiile prevăzute de statutul polițistului, în art. 10 lit. b) deoarece acestuia i s-a aplicat doar o sancțiune cu caracter administrativ.
în ceea ce îl privește pe cel de-al doilea pârât T.G., reține instanța de fond că acesta a fost, de asemenea, înmatriculat în anul I în cadrul Academiei de Poliție prin aceeași dispoziție a rectorului a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, iar rezoluția organului de cercetare penală, respectiv I.P.J. Arad din 14 ianuarie 2009 de care face vorbire nota raport din 6 octombrie 2009 a Serviciului Resurse Umane al Academiei nu este relevantă deoarece nu s-a făcut dovada soluției adoptate de organele de cercetare penală față de acest pârât.
Nu se poate susține, în opinia instanței de fond, apărarea reclamantei că acesta nu îndeplinește cerințele prev. de lege pentru a putea fi înmatriculat ca student în cadrul reclamantei deoarece prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad s-ar putea dispune scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, situație în care nu se poate susține neîndeplinirea dispozițiilor prev. de art. 10 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modific. și complet. ulterioare și O.M.A.I., art. 20, lit. h).
2.Recursul declarat în cauză
împotriva sentinței nr. 597 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Academia de Poliție A.I.C., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:
Printr-o primă critică formulată susține recurenta că sentința recurată este nelegală pentru că instanța de fond nu a respectat art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității capătului secundar de cerere cu prioritate deși cererea viza în principal anularea în parte a unui act administrativ și în mod subsecvent analiza validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ supus cercetării instanței, cercetare condiționată oricum de admiterea capătului de cerere principal
Prin criticile formulate pe fondul cauzei susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins cererea principală ca neîntemeiată, în ceea ce-l privește pe intimatul P.P.M., în condițiile în care acesta nu îndeplinește condiția prevăzută de Legea nr. 360/2002 și Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, candidaților la admiterea în instituțiile de învățământ ale Ministerului Administrației și Internelor; în acest sens se arată că pârâtul a fost înmatriculat deși avea antecedente penale și nu avea un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate în condițiile în care în ambele dosare în care a fost implicat pârâtul, procurorii au dispus prin ordonanță scoaterea de sub urmărire penală a acestuia întrucât faptele prevăzute de legea penală și săvârșite cu vinovăție nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sens în care pârâtul a fost obligat doar la plata unei amenzi administrative. în plus, mai arată recurenta că hotărârea de exmatriculare a pârâtului s-a întemeiat pe un text din regulament care se referă exact la săvârșirea de către acesta a unei fapte prevăzute de legea penală.
în ceea ce-l privește pe pârâtul T.G., recurenta susține că în mod greșit a reținut instanța că nu s-a făcut dovada soluției adoptate de organele de urmărire penală față de pârât și că lipsa soluției adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad atrage după sine îndeplinirea, în situația pârâtului a dispozițiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 360/2002 și ale art. 20 lit. h) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv adresa din 13 octombrie 2009 al Inspectoratului de Poliție a Județului Arad și adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad emisă în dosar, la 20 octombrie 2009, rezultă fără dubiu că pârâtul se afla în curs de urmărire penală pe parcursul înscrierii și susținerii examenului de admitere la Academia de Poliție cât și la momentul înmatriculării sale.
3.Hotărârea instanței de recurs
Analizând actele dosarului, motivele de nelegalitate a hotărârii atacate invocate de recurent și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. (1) din L.C.A., angajamentele semnate de cei doi studenți, intimați în prezenta cauză în baza Dispoziției Rectorului Academiei de Poliție din 16 septembrie 2009, întrucât aceste acte nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, fiind simple acte materiale corespunzătoare procedurilor operaționale specifice etapei înmatriculării studenților în cadrul respectivei unității de învățământ din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, așa încât vor fi înlăturate criticile formulate prin cererea de recurs cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (6) din L.C.A.
Pe fondul cauzei, înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează, la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor motive de recurs, în sensul art. 304 C. proc. civ., având în vedere și înscrisurile noi depuse în recurs, în condițiile art. 305 C. proc. civ.
Astfel, înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că în mod greșit recurenta susține că intimatul P.P.M., față de care s-a luat măsura scoaterii de sub urmărire penală în două dosare penale, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 20 lit. h) și lit. g) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002, iar intimatul T.C.G.G., fiind în curs de cercetare penală, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 360/2002 și art. 20 lit. h) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, pentru a putea rămâne studenți în cadrul Academiei de Poliție, în urma promovării examenului de admitere din sesiunea iulie-august 2009.
în acest context, înalta Curte, consideră că se impune a sublinia faptul că nu se poate reține existența antecedentelor penale în sarcina unei persoane în absența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare pentru săvârșirea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală iar aplicarea într-un proces penal a unei amenzi administrative în temeiul art. 181C. pen. nu atrage asupra persoanei sancționate ansamblul decăderilor, incapacităților și interdicțiilor specifice unei sancțiuni penale.
Prin urmare, sfera de aplicare a condiției speciale pentru admiterea în instituțiile de învățământ din cadrul Ministerului de Interne prevăzută în art. 10 lit. b) din Legea nr. 360/2002 și în art. 20 lit. h) din ordinul M.I.R.A. nr. 665/2008, nu poate fi extinsă la alte situații, cum în mod greșit a procedat recurenta în cazul intimaților, față de care s-a dispus prin ordonanță, respectiv rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Totodată, câtă vreme, din înscrisurile depuse în recurs, rezultă că s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărirea penală și a intimatului T.G., nu se poate reține că acesta se mai află în curs de cercetare penală, pentru a fi în contradicție cu dispozițiile art. 10 lit. b) și art. 20 lit. h) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, cum în mod greșit susține recurenta.
De asemenea, în condițiile în care nici Legea nr. 360/2002 și nici Ordinul nr. 665/2008, nu definesc și nici măcar nu stabilesc standardele minime ale noțiunii de comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate, deși impun verificarea și constatarea unei astfel de condiție în persoana candidaților la Academia de Poliție, prin dispozițiile art. 10 lit. c) și respectiv, art. 20 lit. g), este excesiv și lipsit de temei legal a accepta susținerile recurentei în sensul că o persoană față de care a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală, nu îndeplinește o asemenea condiție.
în contextul prezentat, înalta Curte a constatat că, hotărârea atacată era dată cu interpretarea și aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, neexistând motive pentru casarea/ modificarea sentinței recurate și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3216/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3208/2012. Contencios → |
|---|
