ICCJ. Decizia nr. 3252/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Procedura în fața primei instanțe
Prin acțiunea înregistrată la 3 martie 2011, reclamanta SC Z.M.A.O. SRL Brașov a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății să se constate că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 266/2008 și de ordinul pentru autorizarea activității de farmacie, să se constate că pârâtul Ministerul Sănătății - prin Direcția Generală de Strategii și Politica Medicamentului a refuzat să emită autorizația de funcționare pentru punctul de lucru al reclamantei cu destinația de farmacie din municipiul Brașov, să fie obligat pârâtul să emită autorizația de funcționare a farmaciei comunitare, la acest punct de lucru, în conformitate cu dispozițiile art. 8 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de autoriozație de funcționare și să fie obligat pârâtul la plata de daune cominatorii și a cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că deși a depus documentația prevăzută de Legea nr. 266/2008 și de ordinul pentru eliberarea autorizației de funcționare a unei farmacii comunitare la punctul său de lucru din municipiul Brașov, pârâtul nu a soluționat în termen legal cererea sa înregistrată din 9 decembrie 2010, vătămând dreptul său la desfășurarea activității pentru care a efectuat investiții majore, constând în cumpărarea spațiului cu destinația de farmacie, mobilarea și utilarea acestuia corespunzător destinației, fiscalizarea caselor de marcat, etc.
2. Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința din 9 iunie 2011, prin care a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 266/2008 și de ordinul pentru autorizarea activității de farmacie, a constatat că pârâtul Ministerul Sănătății - prin Direcția Generală de Strategii și Politica Medicamentului a refuzat să elibereze reclamantei autorizația de funcționare pentru punctul de lucru cu destinația de farmacie, situat în municipiul Brașov, a obligat pârâtul să elibereze reclamantei pentru acest punct de lucru autorizația de funcționare a farmaciei comunitare, în conformitate cu dispozițiile art. 8,art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de autorizație de funcționare, a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4568,30 RON și a respins cererea de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considferat că este nejustificat refuzul ministerului pârât de a aproba cererea înregistrată de reclamantă din 9 decembrie 2010 pentru autorizarea funcționării unei farmacii comunitare, în condițiile în care aceasta a depus documentația completă prevăzută de Legea nr. 266/2008 și de ordinul nr. 962/2009.
Astfel, s-a avut în vedere că, reclamanta a depus documentele prevăzute de lege pentru autorizarea funcționării unei farmacii comunitare și anume, certificatul profesional curent, fișa postului vizată de Colegiul farmaciștilor și adeverința eliberată de Primăria municipiului Brașov, dovedind încadrarea în criteriul demografic privind înființarea unei farmacii la minimum 3.500 de locuitori în orașele reședință de județ.
Susținerea pârâtului că Primăria municipiului Brașov a retras adeverința eliberată cu privire la respectarea criteriului demografic a fost considerată de prima instanță ca fiind lipsită de relevanța juridică acordată la soluționarea cererii de autorizare formulată de reclamantă, pentru că nu poate justifica refuzul de emitere a autorizației solicitate și nu poate constitui un impediment legal pentru înființarea unei farmacii comunitare, în condițiile în care retragerea astfel exprimată nu are nici un fundament legal și nu a fost însoțită de documente doveditoare ale unei noi situații de fapt în raport cu aceea existentă la data acordării avizului prin adresa din 2010.
în această primă adeverință, Primăria municipiului Brașov a menționat expres că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008 pentru înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban, iar retragerea punctului de vedere din adeverința respectivă prin înștiințarea din 27 ianuarie 2011 a fost apreciată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, astfel că nu poate constitui un motiv justificat pentru refuzul pârâtului de a elibera autorizația de funcționare solicitată de către societatea reclamantă.
3. Calea de atac exercitată
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, soilcitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantă.
Recurentul a susținut că instanța de fond a constatat în mod greșit că intimata-reclamantă a depus dosarul complet pentru autorizarea funcționării unei farmacii comunitare, fără a avea în vedere că nu a fost îndeplinit criteriul demografic prevăzut de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 266/2008, republicată.
Referitor la acest criteriu, s-a arătat că, prin adresa din 6 decembrie 2010 Primăria municipiului Brașov a menționat că populația ocupantă a complexului de locuințe A. construit în municipiul Brașov, este de 4.000 de persoane, însă acest punct de vedere a fost retras prin înștiințarea din 27 ianuarie 2011.
Potrivit acestei noi adrese și adresei din 4 februarie 2011 comunicată de Patronatul Farmaceutic, recurentul a arătat că documentația de autorizare depusă de intimată nu îndeplinește criteriul demografic, care se determină cu privire la întreaga localitate și nu în mod distinct, pe cartiere.
în consecință, recurentul a susținut că în mod greșit s-a constatat refuzul său nejustificat de soluționare favorabilă a cererii intimatei înregistrate din 9 decembrie 2010 și s-a dispus obligarea sa la eliberarea autorizației de funcționare a unei farmacii comunitare.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041C. proc. civ., înalta Curte va admite, prezentul recurs și va modifica în parte hotărârea atacată, pentru următoarele considerente:
1.Argumente de fapt și de drept relevante
Hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat refuzul nejustificat al Ministerului Sănătății de a aproba cererea intimatei înregistrate sub nr. 76019 din 9 decembrie 2010 și s-a dispus obligarea acestuia la eliberarea autorizației de funcționare pentru farmacie la punctul de lucru situat în municipiul Brașov, a fost pronunțată în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008, republicată, astfel că este nefondată critica recurentului invocată în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind aplicarea greșită a legii.
Conform reglementării susmenționate, înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale și anume, în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori.
îndeplinirea de intimată a acestei cerințe legale a fost confirmată în mod neechivoc de către Primăria municipiului Brașov prin adresa din 6 decembrie 2010, prin care s-a adeverit că, populația ocupantă a complexului de locuințe construit în municipiul Brașov, este de peste 4.000 de persoane.
Punctul de vedere exprimat prin această adeverință a fost retras de Primăria municipiului Brașov prin înștiințarea din 27 ianuarie 2011, cu motivarea că, nefiind în posesia tuturor actelor, datelor și documentelor care să ateste în mod cert și fără putință de tăgadă cele prezentate în actul respectiv, se impune definitivarea verificărilor, urmând a se comunica Ministerului Sănătății un punct de vedere definitiv.
Caracterul abstract și general al conținutului acestei înștiințări, fără indicarea în concret a neregularităților pentru care se retrage avizul acordat inițial și a termenului de definitivare a verificărilor și de comunicare a unui punct de vedere, erau de natură să lipsească de efecte juridice actul respectiv, prin care s-a dispus în mod nelegal revocarea expresă a adresei din 6 decembrie 2010, după ce aceasta a produs deja consecințele prevăzute de lege în procedura de autorizare a unei farmacii comunitare.
în atare situație, instanța de fond a constatat judicios că, retragerea fără temei de către Primăria municipiului Brașov a acordului dat prin adresa din 6 decembrie 2010 nu reprezintă un impediment legal care să justifice în mod obiectiv refuzul ministerului recurent de a elibera intimatei autorizația de funcționare solicitată, în condițiile în care nu s-a contestat îndeplinirea celorlalte cerințe impuse de lege pentru autorizarea unei farmacii comunitare.
Atât la instanța de fond, cât și în recurs, ministerul recurent nu a contestat decât dovezile administrate cu privire la îndeplinirea criteriului demografic, iar instanța de fond a respins în mod corect apărările formulate în acest sens, reținând că documentația de autorizare înregistrată din 9 decembrie 2010 era conformă prevederilor Legii nr. 266/2008 și ordinului din 2009, inclusiv în privința adeverinței eliberate de autoritatea administrație publice locale, Primăria municipiului Brașov, pentru numărul de locuitori avut în vedere la înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban.
Față de autoritatea competentă să elibereze adeverința cu privire la numărul de locuitori stabilit pentru îndeplinirea criteriului demografic, se constată că recurentul a procedat nelegal la definirea acestuia, în raport de întreaga populație sau de populația unui cartier și aceasta cu atât mai mult cu cât modalitatea de stabilire a numărului de locuitori nu a fost determinantă pentru retragerea acordului acordat de Primăria municipiului Brașov, prin înștiințarea din 27 ianuarie 2011.
Din acest motiv, vor fi respinse ca nefondate susținerile recurentului privind constatarea greșită a refuzului său nejustificat de soluționare a cererii de autorizare înregistrate din 9 decembrie 2010 și de obligare a sa la eliberarea autorizației de funcționare pentru punctul de lucru cu destinația farmacie, situat în municipiul Brașov.
Recursul este întemeiat, urmează a fi admis și se va modifica în parte hotărârea atacată, constatându-se că în mod nelegal s-a dispus ca, în situația refuzului recurentului de eliberare a autorizației de funcționare, sentința pronunțată în cauză să țină loc de autorizație de funcționare. Această dispoziție nu se încadrează în soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, o asemenea dispoziție este incompatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, fiind totodată contrară dispozițiilor cu caracter special din Capitolul III al Legii nr. 554/2004, care reglementează procedura de executare a hotărârii judecătorești irevocabile prin care instanța de contencios administrativ a obligat autoritatea publică să încheie un act administrativ.
Modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul celor precizate anterior, va avea drept consecință și aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prin reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în raport cu valoarea și complexitatea dosarului și culpa procesuală a ministerului pârât, constatată numai în cazul capetelor de cerere admise de prima instanță și menținute în recurs.
2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia
Pentru considerentele care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, înalta a admis prezentul recurs și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a modificat în parte hotărârea inmstanței de fond, în sensul că s-a înlăturat din dispozitiv mențiunea potrivit căreia hotărârea a ținut loc de autorizație de funcționare și s-a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul la suma de 2.000 RON, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3257/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3240/2012. Contencios → |
|---|
