ICCJ. Decizia nr. 3270/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3270/2012
Dosar nr. 623/1/2012
Şedinţa publică de la 27 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
La data de 26 ianuarie 2012, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 623/1/2012, cererea prin care recurenta S.M. a formulat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.S.M.”), recurs împotriva Hotărârii nr. 925 din 13 decembrie 2011 a Plenului C.S.M. şi a Hotărârii nr. 254 din 19 septembrie 2011 a secţiei pentru Procurori a C.S.M., solicitând modificarea respectivelor hotărâri, în sensul admiterii cererii sale de transfer de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În fapt, recurenta arată că deşi, prin cererea formulată la data de 05 septembrie 2011, a solicitat intimatului aprobarea transferului său de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 secţia pentru procurori a dispus încetarea activităţii sale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală şi revenirea sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, deşi nu fusese investită cu o astfel de cerere.
Mai arată recurenta că a contestat hotărârea pronunţată de secţia pentru procurori la data de 29 septembrie 2011 însă, prin Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 201, Plenul C.S.M. a dispus respingerea ca neîntemeiată a respectivei contestaţii, cu motivarea că în mod corect cererea de transfer a fost calificată ca fiind o cerere de încetare a activităţii sale în cadrul D.N.A., în condiţiile în care legea nu permite transferul de la această structură specializată.
Consideră recurenta că în condiţiile în care a solicitat transferul şi nu încetarea activităţii în cadrul D.N.A., urmată de revenirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, cererea sa trebuia soluţionată în baza art. 60 din Legea nr. 303/2004.
Mai susţine recurenta că Plenul C.S.M. a apreciat fără temei legal că legea nu permite transferul unui procuror din cadrul D.N.A. faţă de caracterul general a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004.
În drept recurenta a invocat dispoziţiile art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
2. Întâmpinarea formulată în cauză
În termen legal intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului, arătând, în esenţă, că nu există motive de nelegalitate a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 925 din 13 decembrie 2011, respectiv a Hotărârii nr. 254 din 19 septembrie 2011 a secţiei pentru procurori, în sensul invocat de recurentă.
Astfel, susţine intimatul că Legea nr. 304/2004, reglementează în art. 87 alin. (1)-(11), o procedură specială atât de numire a procurorilor la D.N.A., cât şi de revocare, respectiv de încetare a activităţii procurorilor la această structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de respectivele dispoziţii legale, consideră intimatul că deşi recurenta şi-a întemeiat cererea formulată pe dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, în mod corect respectiva cerere a fost calificată ca fiind o cerere de încetare a activităţii în cadrul D.N.A., în condiţiile în care instituţia transferului nu este incidentă faţă de norma de excepţie înscrisă în art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004.
În drept intimatul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
3. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 secţia pentru Procurori a C.S.M. a hotărât încetarea activităţii în cadrul D.N.A. - Structura Centrală a doamnei S.M. şi revenirea sa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, începând cu data de 01 octombrie 2011.
În motivarea hotărârii s-a avut în vedere faptul că potrivit art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, la data încetării activităţii în cadrul D.N.A., regula o constituie revenirea procurorului la parchetul de la care provenea la data numirii la D.N.A., în speţă Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, precum şi practica respectivei secţii de admitere a cererilor de revenire a procurorilor la unităţile de la care provin.
Prin Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 2011 Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată de recurentă împotriva Hotărârii secţiei pentru procurori nr. 254 din 19 septembrie 2011, reţinând, în esenţă că prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, secţia pentru procurori a calificat corect cererea formulată de recurentă ca fiind o cerere de încetare a activităţii în cadrul D.N.A., legea nereglementând transferul de la această structură specializată, ci numai unde poate funcţiona procurorul în urma încetării activităţii la această structură specializată.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte, este chemată a se pronunţa dacă Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, ce face obiectul recursului, este în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în situaţia în care un procuror din cadrul D.N.A. solicită transferul la o altă unitate de parchet la care are dreptul să funcţioneze potrivit gradului său profesional.
În acest context, în primul rând se impune a se stabili dacă o astfel de cerere intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, aşa cum susţine recurenta, sau trebuie soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate.
Totodată, Înalta Curte constată ca se impune, pentru buna soluţionare a cauzei, şi o analiză a conţinutului art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, pentru a se putea stabili dacă prin respectiva normă legală a fost reglementat un drept de opţiune al intimatului în desemnarea unităţii de parchet la care urmează să îşi desfăşoare activitatea procurorul la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., dacă legiuitorul stabileşte cu titlul de regulă revenirea procurorului la parchetul la care funcţiona la data numirii la D.N.A., în condiţiile în care procurorul prin această numire a dobândit un grad profesional superior, şi cu titlul de excepţie numirea la un alt parchet la care respectivul procuror are dreptul să funcţioneze.
Astfel, Înalta Curte consideră că, în condiţiile în care legea nu reglementează în mod expres printr-o normă juridică derogatorie, pentru procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul structurilor de parchet specializate, respectiv D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., o modalitate specifică de mutare a procurorilor la alte unităţi de parchet, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor.
Prin urmare, cum singurele forme de mutare a procurorilor de la o unitate de parchet la alta, sunt cele reglementate de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, este de necontestat că de dreptul la transfer reglementat de art. 60 din Legea nr. 303/2004, beneficiază şi procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unităţilor de parchet specializate, respectiv D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.
Dacă s-ar accepta opinia intimatului, în sensul că legea nu reglementează transferul procurorului de la o structură de parchet specializată, respectiv D.N.A., ceea ce ar acorda intimatului un drept discreţionar în a aprecia asupra unităţii de parchet la care urmează a funcţiona un procuror care nu mai doreşte să îşi desfăşoare activitatea într-o unitate de parchet specializată, fără a ţine cont de acordul procurorului în cauză, s-ar aduce atingere principiului stabilităţii procurorului, statutului procurorului şi implicit ordinii publice, aşa cum este legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ceea ce nu poate fi permis.
Prin urmare, cum încetarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet specializat nu este o modalitate de mutare a procurorului la o altă unitate de parchet decât cea la care funcţionează, în acord cu principiul stabilităţii reglementat de art. 3 din Legea nr. 303/2004, în mod greşit a apreciat intimatul că procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.N.A. nu pot beneficia de dreptul de transfer reglementat de art. 60 din Legea nr. 303/2004.
Intimatul nu face distincţie între dreptul la transfer, de care beneficiază orice procuror, indiferent de unitatea de parchet la care funcţionează şi încetarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet specializată, ca efect fie al admiterii unei cereri de transfer fie a luării măsurii revocării, realizată în cadrul unei anumite proceduri administrative, întemeiate pe dispoziţiile art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004.
Totodată, Înalta Curte constată că intimatul nu numai că a făcut o greşită determinare practică a legii aplicabile situaţiei juridice concrete cu care a fost investit prin cererea recurentei, dar a făcut şi o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, apreciind că respective normă legală instituie ca regulă revenirea procurorului la parchetul la care funcţiona la momentul promovării sale în cadrul D.N.A. şi ca excepţie mutarea la o altă unitate de parchet la care respectivul procuror are dreptul să funcţioneze în raport de gradul profesional deţinut.
Astfel, este de domeniul evidenţei că dispoziţiile art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, reglementează în favoarea procurorului şi nu a intimatului, un drept de opţiune între unităţile de parchet la care procurorul ar putea să-şi desfăşoare activitatea la momentul încetării activităţii în cadrul unei structuri de parchet specializate.
A accepta interpretarea dată de intimat respectivei norme ar fi de natură a înfrânge principiul stabilităţii procurorului care are la bază voinţa procurorului implicit asupra unităţii de parchet la care înţelege să-şi desfăşoare activitatea la momentul în care apreciază că este în interesul său personal sau profesional să solicite transferul de la o anumită unitate de parchet.
În fine, referirea intimatului la practica sa în material soluţionării cererilor formulate de procurorii din cadrul structurilor de parchet specializat, exced limitelor investirii instanţei de judecată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, critica referitoare la greşita examinarea a cererii formulate de recurentă, prin prisma dispoziţiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, este fondată în condiţiile în care intimatul trebuia să soluţioneze cererea prin care recurenta solicita transferul în condiţiile art. 60 din Legea nr. 303/2003 şi cu respectarea voinţei recurentei în ceea ce priveşte unităţile de parchet pentru care a optat în perspectiva transferului.
Prin urmare, cum intimatul a dat o calificare greşită cererii de transfer formulate de recurentă, schimbându-i natura şi înţelesul acesteia, ca efect al greşitei interpretări a dispoziţiilor legale incidente în cauză, în cauză devin incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (5), (7) şi (10) din Legea nr. 317/2004, art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va anula hotărârile atacate şi va oblige intimatul să soluţioneze cererea recurentei de transfer de la D.N.A. - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.M. împotriva Hotărârii nr. 925 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 925 din 13 decembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi Hotărârea nr. 254 din 19 septembrie 2011 a C.S.M. - secţia pentru procurori.
Obligă C.S.M. - secţia pentru procurori să soluţioneze cererea recurentei de transfer de la D.N.A. - Structura Centrală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3251/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3282/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
