ICCJ. Decizia nr. 3203/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3203/2012
Dosar nr. 432/45/2011
Şedinţa camerei de consiliu de la 22 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.R. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, solicitând anularea actului administrativ din 23 martie 2011, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării sale pe teritoriul României.
Prin sentinţa nr. 219/2011, Curtea de Apel Iaşi - secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin sentinţa nr. 630/2012, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, reţinând că emitentul actului contestat este Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acţiunii şi având în vedere emitentul actului administrativ contestat, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 194/2002.
Potrivit art. 105 din acest act normativ „Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condiţiile legii, şi interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată"; (alin. (1)) şi „Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii, şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) - b) (alin. (2)).
Referindu-se la competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestei măsuri, alin. (6) al aceluiaşi articol dispune că „Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură.";
Cum măsura interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României, contestată în cauză, a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar nu de către de către I.J.P.F. Iaşi care, potrivit legii nici nu are competenţă în acest sens, revine Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal competenţa soluţionării cauzei, aşa cum, de altfel, este precizat în mod explicit în cuprinsul actului administrativ din 23 martie 2011, ce constituie obiectul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.R., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3202/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3204/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
