ICCJ. Decizia nr. 3349/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3349/2012
Dosar nr. 305/42/2011
Şedinţa publică de la 29 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M. (fostă I.) C.A. a chemat în judecata pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Universitatea S.H., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licenţă, iar pârâta Universitatea S.H. să-i elibereze această diplomă obţinută ca urmare a examenului de licenţă pe care l-a promovat în sesiunea 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în sesiunea iulie 2009 a susţinut şi promovat examenul de licenţă, precum și proba de evaluare a cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, obţinând titlul de licenţiată în psihologie a Universităţii S.H., conform adeverinţei din 2009, instituţie de învăţământ superior particular acreditată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Deşi a notificat Universitatea în repetate rânduri în vederea eliberării diplomei de licenţă, prin adresa din 16 februarie 2011, unitatea de învăţământ i-a comunicat în esenţă că reprezentanţii ministerului amână, în mod repetat, aprobarea în vederea tipizării formularelor.
La notificarea adresată Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului i s-a comunicat că a fost emis aviz în vederea ridicării tipizatelor pentru actele de studii aferente promoţiei 2009.
În opinia reclamantei, refuzul celor două pârâte de a-i elibera actul de studii este de natură a o prejudicia, de aceea solicită obligarea acestora, pe calea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată în temeiul Legii nr. 554/2004.
Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că nu are nici o culpă în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei, întrucât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a împiedicat-o în demersul său de a intra în posesia formularelor tipizate privind diplomele pentru absolvenţii promoţiei 2009 şi, ca atare nu le-a putut elibera.
La rândul său, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că acţiunea reclamantei este lipsită de obiect deoarece a avizat achiziţionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenţilor din promoţiile 2008, 2009 şi 2010, dar că aceste acte de studii se pot elibera numai pentru absolvenţii care au promovat examenele de licenţă, care au urmat o specializare la o forma de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
2. Hotărârea Curții de Apel Ploiești
Prin sentința nr. 226 din 18 august 2011, Curtea de Apel Ploiești, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta M.(I.)C.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Universitatea S.H.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Reclamanta s-a înscris la cursurile Universităţii S.H. în anul 2006 - Facultatea Psihologie, Sociologie, forma de învăţământ I.D.
Din adeverinţa din 23 iulie 2009 emisă de Universitatea S.H., rezultă că reclamanta este absolventă a Ciclului I – studii universitare de licenţă (sistem Bologna) - Facultatea de Psihologie din Bucureşti, specializarea Psihologie, din cadrul Universităţii S.H., numărul de credite (ECTS) 180, promoţia 2009, a susţinut și promovat examenul de licenţă, în sesiunea iulie 2009 şi a obţinut la proba – evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate – 10 (zece) obţinând Titlul de licenţiat în Psihologie.
În ceea ce priveşte eliberarea diplomelor de studii şi implicit recunoaşterea studiilor, prima instanță a apreciat că se impune a se analiza dacă specializarea urmată a fost acreditată sau autorizată să funcţioneze conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate şi ca program de studii.
În acest sens, a reținut că prin H.G. nr. 940/2004, Anexa nr. 2 pct. 8 şi H.G. nr. 1609/2004 s-a dispus acreditarea funcţionarii Universităţii S.H. cu Facultatea de Sociologie Psihologie, dar numai forma de învăţământ la zi nu şi cea la distanța, formă care aşa cum rezultă din actele dosarului a urmat-o reclamanta.
În raport de această situație, refuzul de eliberare a diplomei de către pârâte este unul justificat, motiv pentru care, prima instanță a apreciat că reclamanta nu poate fi considerată vătămată prin nesoluţionarea cererii.
Prima instanță a constatat că nu poate fi avută în vedere H.G. nr. 1175/2006 invocată de reclamantă în susţinerea acţiunii, deoarece aceasta priveşte domeniile pentru studiile universitare de licenţă şi specializările din cadrul acestora, respectiv nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licenţă şi a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial şi/sau general, precum şi numărul de credite de studiu transferabile, dar care potrivit art. 7 se aplică învăţământului superior public şi privat, acreditat sau autorizat să funcţioneze în condiţiile legii.
Prin H.G. nr. 1175/2006 nu s-a reglementat modalitatea de acreditarea a formelor în care fiecare unitate de învăţământ îşi desfăşoară cursurile, la zi, ID etc. De aceea, art. 7 din hotărâre face specificaţia amintită, fiecare unitate de învăţământ fiind obligată să facă aplicarea hotărârii de faţă la forma de învăţământ pe care o are acreditată sau autorizată a o organiza.
Cum Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii S.H. a fost acreditată numai pentru forma de învăţământ la zi, nu şi la distanţă, prima instanță a concluzionat că cererea reclamantei pentru eliberarea diplomei de licenţă este nejustificată.
3. Recursul declarat de reclamantă
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta M.(I.)C.A., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului formulat, recurenta a susținut în esență că hotărârea instanței de fond este contradictorie, contradicția constând în faptul că deși se reține că prin H.G. nr. 940/2004, Anexa nr. 2 pct. 8 şi H.G. nr. 1609/2004 s-a dispus acreditarea funcţionarii Universităţii S.H. cu Facultatea de Sociologie Psihologie, dar numai forma de învăţământ la zi, nu și cea la distanță, se apreciază că dispozițiile H.G. nr. 1175/2006 nu sunt aplicabile.
În opinia recurentei, dacă s-ar admite acest raționament, H.G. nr. 1175/2006 ar intra în conflict cu dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 84/1995, republicată, act normativ care prevede că instituţiile ce au învăţământ de zi, autorizat sau acreditat, pot organiza şi forma de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă pentru specializările autorizate. Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii S.H. era autorizată la învăţământul de zi, situaţie în raport de care şi forma de învăţământ la distanţă putea în mod legal să fie organizată.
Recurenta afirmă că deși nu i se contestă calitatea de absolventă a Facultății de Psihologie, refuzul pârâților, care-și impută reciproc culpa în neeliberarea diplomei de licență, produce efecte vătămătoare asupra sa, fiind pusă în situația de a nu-și putea valorifica studiile absolvite.
Pârâta Universitatea S.H. București a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În esență, a susținut că instanța de fond a analizat greșit speța dedusă judecății, prin invocarea unor reglementări legale neaplicabile situației recurentei-reclamante. A invocat, de asemenea, practica în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, anexând certificate privind deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, 5656 din 24 noiembrie 2011 şi 5722 din 29 noiembrie 2011.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că solicitarea de aprobare a tipăririi formularelor tipizate pentru diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, întrucât specializarea absolvită de reclamantă era autorizată provizoriu să funcționeze doar la forma de învățământ zi, însă nu și la formele de învățământ F.R. sau I.D., iar aceste forme de învățământ trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică, în vederea autorizării.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentă, a apărărilor formulate de intimaţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanța de contencios administrativ a fost investită cu o acțiune ce vizează refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamantei de eliberare a diplomei de licenţă, pe baza adeverinţei de atestare a calităţii de licențiat.
Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei, reținând că refuzul pârâților de a elibera diploma de licență este justificat, în condițiile în care forma de învățământ la distanță pe care a urmat-o recurenta-reclamantă nu a fost acreditată/autorizată să funcționeze, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, recurenta-reclamantă a absolvit Facultatea de Psihologie a Universității S.H. și a promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, conform adeverinței de studii din 23 iulie 2009.
Acest act se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate specifică actelor administrative şi nu a fost atacat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau de o altă autoritate publică, în condiţiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 54/2004.
Cererile formulate de recurenta-reclamantă, adresate intimaților-pârâți, sunt ulterioare datei la care aceasta a absolvit studiile, astfel că, potrivit Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 2284/2007, pârâta Universitatea S.H. avea obligaţia să efectueze demersurile în vederea obținerii avizelor necesare şi să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă.
Această obligaţie nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligaţiei ministerului de resort de a aproba tipărirea formularelor necesare, însă intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului refuză să-și îndeplineasă obligația, motivat de faptul că formularele tipizate se eliberează numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze, în speță, specializarea absolvită de reclamantă fiind autorizată provizoriu să funcționeze doar la forma de învățământ zi, nu și la forma de învățământ la distanță.
Or, în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat şi anterior, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu a solicitat anularea adeverinţei de promovare a examenului de licenţă, refuzul acestei autorități de a-și îndeplini obligația de aprobare a tipăririi formularelor necesare pentru diplomele de licență, apare ca nejustificat și produce efecte vătămătoare directe asupra recurentei-reclamante.
Cum Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are obligaţia legală să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru toţi absolvenţii ale căror acte de studii (adeverinţe) nu au fost anulate în instanţă, culpa intimatului-pârât este evidentă, care, deşi acum susţine că specializările nu erau acreditate, totuşi a permis eliberarea diplomelor de licenţă pentru anii 2007-2008.
Prin urmare, instanța de control judicar reține că în mod eronat a fost respinsă acțiunea recurentei-reclamantei, fără să fi fost analizat dreptul pretins vătămat al recurentei-reclamante și au fost reținute aspecte privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă care de altfel nici nu au făcut obiectul cauzei şi nici nu au fost tranşate în alt mod sau printr-o eventuală altă hotărâre judecătorească, pentru a fi avute în vedere.
În ceea ce priveşte obligaţiile ce revin Universităţii S.H., prin prisma celor expuse anterior, Înalta Curte constată că instituţia de învăţământ superior nu a rezolvat în termenul legal cererea de eliberare a diplomei de licenţă şi a suplimentelor la diplomă, acţiunea reclamantei fiind, sub acest aspect, întemeiată.
Însă, având în vedere că eliberarea diplomei de licență şi a suplimentelor la diplomă este condiționată de îndeplinirea, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a operaţiunii administrative, corelative, de aprobare a tipăririi formularelor necesare, intimatul-pârât va fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru recurenta-reclamantă M.(I.)C.A.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, în sensul modificării sentinţei recurate, admiterii cererii de chemare în judecată şi a obligării pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență a reclamantei și a pârâtei Universitatea S.H. să-i elibereze reclamantei diploma de licență și foaia matricolă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M.(I.)C.A. împotriva sentinţei nr. 226 din 18 august 2011 a Curţii de Apel Ploiești, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea.
Obligă pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență a reclamantei.
Obligă pârâta Universitatea S.H. să-i elibereze reclamantei diploma de licenţă și foaia matricolă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2042/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3821/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
