ICCJ. Decizia nr. 3364/2012. Contencios. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3364/2012
Dosar nr. 6/2/2011
Şedinţa publică de la 29 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.L. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Studii Economice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea concursului nelegal organizat pentru posturile didactice reprezentate de poziţiile: 7 si 8 (prof. univ.), 18 (conf. univ.) şi 38 (lector) pentru Matematici aplicate în Economie, la Catedra de Matematica; 34 (prof. univ.) şi 51 (conf. univ.) pentru Statistica în turism şi servicii şi Econometrie, 104 si 105 (preparator) pentru Statistica şi Econometrie, 72 şi 73 pentru Statistica Econometrie la Catedra de Statistica; 47 si 48 (lector), 63 (as. univ.), pentru Limbi engleza Comunicare în afaceri în engleza, la Catedra de Limbi germanice; 29 (lector) şi 43 (as. univ.) pentru Limba spaniola comunicare de afaceri, Catedra de Limbi romanice; 50 (conf. univ.) şi 72 (lector) pentru Finanţe publice si trezorerie publica, 73 (lector) şi 98 (as. univ.)pentru Finanţe şi Gestiunea financiara a întreprinderii, la Catedra de Finanţe; 45 (as. univ.) şi 58 (preparator) pentru contabilitate Bancară Produse si Servicii Bancare la Catedra de Monedă.
Totodată, a solicitat şi suspendarea executării actului contestat.
Reclamantul a susţinut ca pârâta a scos la concurs, în mod nelegal, două posturi pe care nu avea dreptul să le declare vacante, fiind litigioase şi formând obiectul unui alt dosar.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin încheierea de şedinţă din data de 01 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului în privinţa suspendării concursului organizat pentru ocuparea posturilor menţionate în cererea introductivă de instanţă, cu excepţia cererii de suspendare a concursului pentru ocuparea poziţiilor 7 şi 8 din statul de funcţii pe anul 2008 - 2009 al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale - Catedra de Matematică, iar prin încheierea de şedinţă din data de 08 iulie 2009, aceeaşi instanţă a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul M.L., ca neîntemeiată.
Examinând cererea sub aspectul condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/20044, instanţa a apreciat că desfăşurarea concursului cu încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 233/2008 nu presupune încălcarea unui drept sau interes legitim al reclamantului, privind doar participanţii la acest concurs, eventuala nelegalitate a desfăşurării răsfrângându-se exclusiv asupra titlurilor obţinute de candidaţii participanţi la acest concurs.
A mai observat instanţa că reclamantul solicită suspendarea desfăşurării concursului pentru ocuparea poziţiilor de profesor universitar la Catedra de Matematică până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 33205/3/2007, dosar având ca obiect anularea concursurilor organizate în cursul anului 2004 şi 2005 şi refacerea acestora.
Instanţa a reţinut că o eventuală soluţionare favorabilă a dosarului nr. 33205/3/2007 ar avea ca rezultat doar reluarea concursului pentru ocuparea postului ce a figurat la poziţia 8, la concursul din 2004 şi respectiv 7, scos la concurs în 2005 şi nicidecum obligarea pârâtei la validarea concursului în sensul numirii reclamantului în funcţia de profesor universitar pe unul din cele două posturi pentru care se solicită anularea concursului.
În măsura în care se constată în dosarul nr. 33205/3/2007 că desfăşurarea concursurilor organizate în cursul anului 2004 şi 2005 s-a realizat cu nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 128/1997, este evident ca va fi reluată procedura de ocupare a posturilor scoase la aceste concursuri, nelegalitatea concursului invalidând şi actele ulterioare de numire în funcţiile ocupate urmare acestora, astfel că nu apare întemeiată cererea de suspendare a concursurilor ulterioare.
3. Calea de atac exercitată.
Reclamantul M.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 08 iulie 2009, precum şi a celei din 07 iulie 2009, prin care s-a dispus conexarea cauzei cu nr. 18355/3/2009 la dosarul cu nr. 17736/3/2009.
Reclamantul a invocat erori de judecată, insuficienta examinare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, precum şi necompetenţa instanţei de fond.
4. Hotărârea pronunţată în recurs.
Prin decizia civilă nr. 1510 din 7 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul formulat de către recurentul-reclamant M.L. împotriva încheierilor de şedinţă din 07 iulie 2009 şi 08 iulie 2009 pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea, a constatat că încheierile atacate sunt legale şi temeinice, inclusiv în ce priveşte măsura conexării cauzelor, luată pentru mai buna administrare a justiţiei.
A arătat instanţa de recurs că în speţă nu sunt întrunite condiţia cazului justificat şi a prejudiciului iminent, iar cererea de suspendare este accesorie cererii în anularea concursului, cerere de competenţa materială a Tribunalului.
5. Calea de atac a revizuirii.
Împotriva deciziei nr. 1510 din 7 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant M.L.
În motivarea cererii, revizuentul a invocat motivele de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. Prin cererea formulată la data de 26 aprilie 2012, revizuentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 324 alin. (1) pct. 1 raportat la art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ.
În esenţă, revizuentul a învederat că aceste dispoziţii încalcă principiul contradictorialităţii şi al egalităţii şanselor părţilor, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 21 şi art. 52 alin. (1) din Constituţia României şi art. 14 din C.E.D.O.
6. Hotărârea pronunţată în revizuire.
Prin decizia nr. 1692 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia de neconstituţionalitate invocată de către revizuentul M.L., cât şi cererea de revizuire formulată de acesta, ca inadmisibile.
În motivarea acestei decizii, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 324 C. proc. civ. a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu au legătură cu soluţionarea cererii de revizuire, aceasta fiind depusă în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, incidente dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Cu privire la cererea de revizuire a reţinut că; în speţă, nu sunt întrunite ipotezele avute în vedere de art. 322 C. proc. civ., pe de o parte, pentru că susţinerile revizuentului privind motivele invocate nu pot fi circumscrise motivelor prevăzute de pct. 2 şi 5 din art. 322, fiind vorba în fapt despre exercitarea unui recurs la recurs, iar, pe de altă parte, prin decizia atacată nu a fost evocat fondul cauzei conform art. 322 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
7. Recursul revizuentului.
În termenul legal prevăzut în art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, revizuentul M.L. a atacat cu recurs soluţia respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, criticând-o pentru nelegalitate, sub două aspecte:
- încălcarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, constând în aceea că instanţa a pronunțat soluția fără să fi comunicat excepția de neconstituționalitate celorlalte părți;
- soluția consemnată în minută nu este nici întemeiată, nici motivată.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Ulterior, recurentul a dezvoltat motivele de recurs, arătând, pe de o parte, că hotărârea a fost pronunțată în lipsa părților și fără ca vremea dintre părți să fi solicitat judecarea în lipsă (critică încadrată în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) și pe de altă parte, că instanța a stabilit eronat inexistența legăturii art. 324 alin. (1), raportat la art. 322 pct. 1, 2, 7 C. proc. civ., cu soluționarea cauzei, în condițiile în care cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți, asupra recursului.
Examinând soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt și de drept relevante.
Cu privire la regularitatea procedurii
Motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 5 C. proc. civ. are în vedere situația în care instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității în art. 105 alin. (2) C. proc. civ., text care, la rândul său, stabilește regula potrivit căreia actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții care invocă nulitatea o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Vătămarea este prezumată, până la proba contrarie, doar în cazul nulităților expres prevăzute de lege, ipoteză care nu este îndeplinită în speță.
Recurentul nu a invocat și nu a dovedit existența unei vătămări care să-i fi fost produsă prin necomunicarea excepției de neconstituționalitate către celelalte părți din proces și prin nediscutarea ei în contradictoriu cu acestea, și care să nu poată fi înlăturată decât prin casarea soluției, motiv pentru care criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate.
Cu privire la motivarea soluției.
Curtea de apel, a indicat în mod convingător și logic motivele pentru care a considerat că excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește condiția de admisibilitate a legăturii prevederii legale vizate cu soluționarea cauzei, prin prisma art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, motivarea deciziei îndeplinind toate exigențele impuse prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin urmare, nici motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat.
Cu privire la interpretarea și aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate avea ca obiect prevederi din legi sau din ordonanţe care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune cu normele criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederii legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci impune analiza interesului procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text de lege care reglementează termenul de formulare a cererii de revizuire în cazurile prevăzute în art. 322 pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ.
Cum în speță nu s-a invocat, din oficiu sau de vreuna dintre părți, excepția tardivității cererii de revizuire, Curtea de apel, constatând, dimpotrivă, că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte, ca instanță de control judiciar, împărtășește concluzia primei instanțe, în sensul că textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate pe care a invocat-o recurentul nu are legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care și criticile circumscrise acestui aspect sunt vădit nefondate.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul formulat conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva Deciziei nr. 1692 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3344/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3370/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
