ICCJ. Decizia nr. 3440/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3440/2012
Dosar nr. 61/2/2011
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Ţ.E.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii prin U.M. şi G.C.M., obligarea S.R.I. la eliberarea unor copii ale înscrisurilor solicitate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat copiile a două înscrisuri referitoare la raporturile sale de muncă cu S.R.I. şi anume modalitatea juridică în care a ajuns după 01 iulie 1994 de la Policlinica Corpului Diplomatic angajata S.R.I., fără a avea măcar contract de muncă timp de 9 ani.
A mai susţinut reclamanta că s-a adresat S.R.I. prin 4 cereri din 31 august 2010, 11 septembrie 2010 şi 12 noiembrie 2010, dar pârâţii nu i-au eliberat înscrisurile solicitate, ci i-au răspuns altceva, fără a face vreo referire la modul în care S.R.I. a plătit-o timp de 23 de luni în absenţa menţiunii în carnetul de muncă a angajatorului.
A mai precizat reclamanta că a fost plătită de S.R.I. de la 1 iulie 1994, în carnetul de muncă apărând în fals că ar mai fi fost încă 23 de luni, până la 01 iunie 1996, chiar angajata fostei unităţi Policlinica Corpului Diplomatic şi nu a S.R.I. U.M. care o plătea.
Totodată, în carnetul de muncă nu apare, conform Normelor metodologice de aplicare a H.G. 365/19994, Protocolul din 05 august 1994 (pct. 4) încheiat între Ministerul Sănătăţii şi S.R.I. conform art. 169 alin. (1) C. muncii „transfer în interesul serviciului”, conform art. 11 lit. a) din Legea 1/1970 sau art. 69 din Legea 10/1972, la 1 iulie 1994, de la Policlinica Corpului Diplomatic la S.R.I. U.M. Bucureşti.
A mai susţinut reclamanta că la data de 01 iunie 1996 apare o înscriere nelegală, respectiv „desfăcut contractul de muncă”, potrivit art. 129 C. muncii, de către fosta unitate, care nu mai avea personalitate juridică.
În consecinţă, a solicitat eliberarea unei copii a procesului - verbal din 31 august 1994 prin care Policlinica Corpului Diplomatic, la care era angajată cu contractul de muncă nr. 55 din 1 februarie 1988, a fost transmisă fără plată în subordinea Ministerului Sănătăţii şi integrată în S.R.I. U.M. Policlinica S.R.I., cu întreg personalul, clădirile, aparatura medicală, mijloacele financiare, activul şi pasivul, precum şi eliberarea unei copii a Anexei 4 la acest proces - verbal, respectiv tabelul nominal cu personalul şi posturile predate - preluate.
A susţinut reclamanta că aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate, iar înscrierea eronată (falsă) a datelor privind raporturile de muncă cu S.R.I. a avut ca efect diminuarea cuantumului pensiei sale cu 67%.
Prin Sentinţa Civilă nr. 4029 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia abuzului de drept procedural şi excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţii invocate de pârâtul Serviciul Român de Informaţii, prin întâmpinare. Totodată, a fost admisă excepţia lipsei de interes, invocată de asemenea de pârât şi respinsă în consecinţă acţiunea formulată.
Prima instanţă a apreciat neîntemeiată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a procuratorului reclamantei, având în vedere procura autentificată sub nr. 1022 din 16 aprilie 2003 depusă la dosar, prin care reclamanta îl împuterniceşte pe Ţ.C. să o reprezinte cu puteri depline în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti, în legătură cu obţinerea de informaţii şi date privind activitatea de muncă, ce reies din carnetul său de muncă.
S-a constatat de asemenea, cu referire la acest aspect, că procura depusă la dosar îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, fiind autentificată de un notar public şi dată pentru exerciţiul dreptului de reprezentare a reclamantei în judecată.
Relativ la excepţia abuzului de drept procedural s-a reţinut că motivele invocate sunt generice, fără a se arăta în concret care sunt acţiunile în raport cu care pârâtul consideră că reclamanta şi-a exercitat cu rea credinţă drepturile procedurale.
Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile, prima instanţă a constatat că reclamanta invocă necomunicarea copiilor înscrisurilor solicitate prin cererile adresate S.R.I. la datele de 31 august 2010, 11 septembrie 2010 şi 12 noiembrie 2010, deci nesoluţionarea în termenul legal a cererilor, astfel cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, situaţie în care, în conformitate cu art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu este obligatorie.
Referitor la excepţia lipsei de interes, prima instanţă a constatat; că prin cererile formulate, reclamanta a solicitat S.R.I. comunicarea unei copii a procesului - verbal de predare - primire de către S.R.I., de la Ministerul Sănătăţii, a Policlinicii Corpului Diplomatic, din 31 august 1994, înregistrat la S.R.I. sub nr. 627059 din 30 septembrie 1994, precum şi o copie a anexei 4 la acest proces verbal, la dosarul cauzei fiind depusă copia adresei nr. 33 din 6 ianuarie 2010 emisă de Ministerul Sănătăţii - Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti, prin care i se comunică reclamantei copia Protocolului 626953 din 16 august 1994 şi Procesul - verbal nr. 627059 din 30 septembrie 1994 încheiate între Ministerul Sănătăţii şi S.R.I., privind transmiterea în administrarea S.R.I. a Policlinicii Corpului Diplomatic, din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
S-a apreciat, aşadar, că reclamanta deţine o copie a procesului - verbal a cărui comunicare a solicitat-o S.R.I., aspect care a fost recunoscut şi de mandatarul reclamantei la termenul de judecată din 31 mai 2011, când a precizat că a obţinut acest proces - verbal de la Ministerul Sănătăţii.
De asemenea, s-a mai reţinut că în cererea precizatoare depusă în dosarul nr. 11365/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a menţionat că S.R.I. a ascuns instanţelor de judecată existenţa, în materialitatea sa, a unui înscris, din care rezultă, în accepţiunea acesteia, că S.R.I., prin procesul - verbal nr. 627059 din 31 august 1994, anexa 4, a preluat întreg personalul Policlinicii Corpului Diplomatic, prin transfer în interesul serviciului.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă a reţinut că prin aceste precizări, reclamanta recunoaşte obţinerea de la Ministerul Sănătăţii a procesului - verbal nr. 627059 din 31 august 1994, anexa 4.
Judecătorul fondului a constatat că acţiunea promovată este lipsită de interes, în condiţiile în care reclamanta a obţinut procesul - verbal nr. 627059 din 30 septembrie 1994 încheiat între Ministerul Sănătăţii şi S.R.I., iar la dosar a fost depusă anexa cuprinzând lista unităţilor medicale care trec din administrarea Ministerului Sănătăţii în administrarea S.R.I., fiind irelevantă împrejurarea că relaţiile au fost obţinute de la Ministerul Sănătăţii şi nu de la S.R.I.
Împotriva sentinţei civile nr. 4029 din 7 iunie 2011 şi a încheierii din camera de consiliu din data e 4 octombrie 2011, a formulat recursuri reclamanta Ţ.E.N., prin procurator Ţ.C.
În motivarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 4029 din 7 iunie 2011, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că aceasta ar fi deja în posesia Anexei 4 a procesului - verbal din 31 august 1994 încheiat între Ministerul Sănătăţii şi S.R.I.
Astfel, consideră recurenta că în mod eronat a fost respinsă acţiunea formulată ca lipsită de interes, reţinând că Ministerul Sănătăţii i-ar fi remis atât copia procesului-verbal din 31 august cât şi anexa 4 cu Personalul şi posturile predate, deşi din conţinutul procesului-verbal reiese că S.R.I. deţine această anexă.
În ceea ce priveşte încheierea din Camera de Consiliu din 4 octombrie 2010, recurenta-reclamantă formulează aceleaşi critici, susţinând că în mod greşit s-a apreciat că Anexa la Decizia nr. 13 din 29 iunie 1994 este aceeaşi cu Tabelul Nominal cu personalul şi posturile predate”.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursurile formulate sunt nefondate.
În fapt, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit obligarea intimatului Serviciul Român de Informaţii la eliberarea unor copii ale Procesului-verbal din data de 31 august 1994 şi de pe anexa 4 a acestuia respectiv tabelul nominal cu personalul şi posturile predate-preluate.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că recurentei-reclamante i-au fost comunicate documentele solicitate respectiv Protocolul 626953 din 16 august 1994 şi procesul - verbal nr. 627059 din 30 septembrie 1994 încheiate între Ministerul Sănătăţii şi S.R.I. privind transmiterea în administrarea S.R.I. a Policlinicii Corpului Diplomatic din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
Prin precizările formulate de însăşi recurenta-reclamantă formulate în dosarele nr. 5718/1/2010 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi dosarul nr. 11365/2/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, rezultă că aceasta a intrat în posesia înscrisurilor solicitate fiindu-i comunicate de Ministerul Sănătăţii nr. 338 din 6 ianuarie 2010 (filele 91-96 şi 271 dosar fond).
Astfel fiind, instanţa de control judiciar în mod corect a reţinut prin sentinţa criticată că acţiunea formulată de reclamantă este lipsită de interes.
Cum una din condiţiile de exerciţiu ale acţiunii este ca interesul să fie născut şi actual rezultă că persoana care acţionează în justiţie trebuie să justifice acest interes şi care trebuie să fie actual pe tot parcursul soluţionării cauzei.
În cauză, astfel cum în mod corect s-a reţinut şi de către instanţa de fond prin sentinţa criticată, înscrisurile solicitate fiind comunicate reclamantei, interesul acţiunii promovate nu mai subzistă şi în consecinţă aceasta a devenit lipsită de interes.
În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 4 octombrie 2011, identice cu cele formulate împotriva sentinţei civile nr. 4029 din 9 iunie 2011, Înalta Curte, le apreciază ca fiind nefondate în raport cu dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura prevăzută exclusiv pentru îndreptarea erorilor materiale.
Astfel fiind, Înalta Curte, reţinând că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, neexistând motive de casare sau modificare a acestora, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursurile formulate, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ţ.E.N., prin procurator Ţ.C., împotriva Sentinţei Civile nr. 4029 din 7 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, respectiv a Încheierii din 4 octombrie 2011 a aceleiaşi instanţe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3429/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3448/2012. Contencios → |
|---|
