ICCJ. Decizia nr. 3421/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3421/2012
Dosar nr. 1046/86/2012
Şedinţa de la 12 iulie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2012 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, reclamantul V.Ş. a chemat în judecată pârâta Casa Naţională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nesoluţionarea în termenul legal a contestaţiei nr. 66883 din 22 august 2011 împotriva deciziei R/22788 din 15 august 2011 în dosarul de pensionare nr. 63371 din 20 iulie 2011, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei, respectiv acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform art. 60 din Legea nr. 263/2010 şi plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 527 din 27 februarie 2012, Tribunalul Suceava, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că temeiul juridic al acţiunii îl reprezintă dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., revine curţii de apel competenţa de soluţionare în primă instanţă a proceselor şi cererilor în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 144 din 19 aprilie 2012, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că litigiul priveşte dreptul de asigurări sociale reglementat de Legea nr. 263/2010, care, prin art. 152, derogă de la normele de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi stabileşte competenţa specială a tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
După cum rezultă din lucrările dosarului, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând instanţei să constate nesoluţionarea în termenul legal a contestaţiei nr. 66883 din 22 august 2011 împotriva deciziei R/22788 din 15 august 2011 în dosarul de pensionare nr. 63371 din 20 iulie 2011, obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei, respectiv acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform art. 60 din Legea nr. 263/2010 şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. R/22788 din 15 august 2011, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a fost respinsă cererea formulată de V.Ş. de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu handicap mediu.
Împotriva deciziei respective, V.Ş. a formulat contestaţie, înregistrată sub nr. 66883 din 22 august 2011 la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice.
Astfel fiind, se reţine că, în soluţionarea litigiului, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, întrucât reclamantul contestă atât nesoluţionarea în termenul legal de către Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice a contestaţiei formulate împotriva deciziei emise de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, cât şi acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform art. 60 din Legea nr. 263/2010.
Or, conform dispoziţiilor art. 152 şi art. 153 lit. f) şi g) din Legea nr. 263/2010:
„Art. 152. - Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.
Art. 153. - Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:
a) … - e) …;
f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
g) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale;
h) … - j) ….”
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor citate, rezultă cu evidenţă că revine secţiei civile a tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei, nefiind incidente normele de competenţă şi dispoziţiile de drept substanţial din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în raport cu rangul central al autorităţii publice pârâte.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul V.Ş. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii în favoarea Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3370/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3429/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
