ICCJ. Decizia nr. 337/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 337/2012
Dosar nr. 4438/2/2010
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 786 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi pe cale de consecinţă a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluţionar, datată 16 martie 2010 şi expediată prin poştă cu confirmare de primire la data de 18 martie 2010.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Litigiul dedus judecăţii vizează refuzul pârâtului S.S.P.R. de soluţionare a cererii reclamantului de preschimbare a certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004, cerere formulată la data de 16 martie 2010, expediată prin poştă cu confirmare de primire la data de 18 martie 2010.
Dispoziţiile Legii nr. 341/2004 nu reglementează un termen de soluţionare a cererilor de preschimbare a certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar, astfel că în cauză devine aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Constată instanţa de fond că autoritatea pârâtă nu a comunicat reclamantului niciun răspuns la cererea formulată, acesta având, astfel, calitatea de persoană vătămată, în accepţiunea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei procedurii prealabile apreciind că dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, invocate de pârât, nu sunt incidente în ipoteza dedusă judecăţii, întrucât ele vizează contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, ceea ce presupune existenţa unei decizii de admitere sau de respingere a cererii de preschimbare.
Or, în cauză, a reţinut instanţa de fond că atâta timp cât cererea reclamantului nu a primit un răspuns din partea autorităţii pârâte, în sarcina acestuia nu exista obligaţia îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 anterior sesizării instanţei.
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, Curtea de apel a reţinut că promovarea acţiunii având ca obiect refuzul de soluţionare a cererii de preschimbare a certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, ci de sesizarea autorităţii pârâte cu cererea de preschimbare, la dosarul cauzei urmând a se dispune, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, „copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile”.
În acest sens a constatat instanţa de fond că reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, cererea adresată autorităţii pârâte, datată 16 martie 2010 şi expediată prin poştă cu confirmare de primire la data de 18 martie 2010.
Excepţia tardivităţii formulării cererii de preschimbare, invocată de pârât, nu s-a impus a fi soluţionată în acest cadru procesual, în care instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu refuzul de soluţionare a cererii de preschimbare (art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004) şi nu cu refuzul nejustificat de soluţionare a acesteia (art. 2 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ). Consideră instanţa de fond că aspectele prevăzute în susţinerea excepţiei tardivităţii cererii de preschimbare ar putea prezenta relevanţă în situaţia existenţei unei decizii de soluţionare a cererii şi nu în situaţia inexistenţei unui răspuns la cererea formulată, cum este cazul dedus judecăţii.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 786 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Printr-o primă critică formulată, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţine că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că promovarea acţiunii având ca obiect refuzul de soluţionare a cererii de preschimbare a certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prevăzute de art. 9 alin. (5) şi de sesizarea autorităţii pârâte cu cerere de preschimbare.
Se arată, în acest sens că numai după parcurgerea etapei procedurii prealabile speciale privind formularea contestaţiei, instituită de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, procedură specială derogatorie de la procedura generală reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitanţii cărora nu le-au fost preschimbate certificatele doveditoare, sunt îndreptăţiţi a se adresa instanţei de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbarea pe calea unei hotărâri judecătoreşti.
Printr-o altă critică formulată susţine recurentul că instanţa de fond, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece la data introducerii aşa zisei cereri de preschimbare, care de fapt a fost înregistrată ca petiţie, la data de 16 martie 2010, se încheiase de mult termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar şi de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar, în vederea îndeplinirii condiţiilor stabilite prin lege, care a fost la 30 aprilie 2009.
Mai susţine recurentul că instanţa de fond în mod neîntemeiat a reţinut faptul că, excepţia tardivităţii invocate nu se impune a fi soluţionată în acest cadru procesual, deoarece, în contextul în care reclamantul a depus o petiţie/cerere la data de 18 martie 2010 iar termenul final pentru depunerea unor astfel de cereri şi a documentelor necesare a fost stabilit prin O.G. nr. 1/2008, ca fiind 30 aprilie 2009.
Pe fondul cauzei susţine recurentul că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea reclamantului în condiţiile în care din verificările făcute atât în baza de date cât şi în registrul unic a rezultat că nu există nici un dosar pentru preschimbarea certificatului, depus în baza prevederilor Legii nr. 341/2004, înregistrat pe numele reclamantului.
Se mai arată că prin cererea de chemare în judecată, însuşi reclamantul a susţinut că datorită unor probleme personale nu a putut depune dosar pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, astfel ieşind din termenul prevăzut de lege, astfel că această afirmaţie este conformă realităţii, întrucât reclamantul nu apare înregistrat în nici o evidenţă în baza Legii nr. 341/2004.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Înalta Curte analizând, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurent, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează:
Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci îşi va limita analiza la criticile care se circumscriu unor reale motive de recurs.
Astfel, dat fiind faptul că litigiul dedus judecăţii vizează refuzul recurentului-pârât de soluţionare a cererii intimatului-reclamant de preschimbare a certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia lipsei procedurii prealabile precum şi excepţia inadmisibilităţii, în condiţiile în care obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile este impusă de lege numai în cazul acţiunilor în anularea unui act administrativ, nu şi în cazul acţiunilor întemeiate pe tăcerea administraţiei sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, întrucât în astfel de situaţii recursul prealabil se vădeşte a fi inutil.
Prin urmare criticile formulate de recurentul-pârât în legătură cu nerespectarea procedurii reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, sunt lipsite de temei câtă vreme instanţa de contencios administrativ nu a fost sesizată cu o contestaţie privind preschimbarea sau neefectuarea preschimbării unui certificat de revoluţionar, în condiţiile Legii nr. 341/2004, etapă ce presupune, în prealabil analiza şi soluţionarea unei astfel de cereri prin pronunţarea unei decizii de admitere sau de respingere a cererii de preschimbare, ceea ce nu este cazul în speţă unde intimatul-reclamant se plânge nu de modul de soluţionare al unei cereri ci de nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de preschimbare certificat de revoluţionar, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiile art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 alin. (1) lit. h) din LCA.
Sunt străine cauzei şi susţinerile recurentului-pârât referitoare la procedura de soluţionare a cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar câtă vreme toate aceste aspecte presupun analiza cererii şi nu lăsarea acesteia în nelucrare.
Câtă vreme intimatul-reclamant a făcut dovada formulării şi expedierii către recurentul-pârât a unei cereri de preschimbare certificat de revoluţionar, datată 16 martie 2010, este îndreptăţit a primi un răspuns din partea autorităţii recurente aşa încât este fără relevanţă faptul că în baza de data a respectivei autorităţi publice nu se afla înregistrată cererea expediată prin poştă cu confirmare de primire la data de 18 martie 2010, o astfel de omisiune nu-i poate fi imputată intimatului-reclamant.
Dacă cererea de preschimbare îndeplineşte sau nu condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 sau dacă a fost depusă cu respectarea procedurii şi a termenului legal, sunt aspecte care vor fi analizate cu ocazia soluţionării cererii de către recurentul-pârât, aşa că în mod corect instanţa de fond a apreciat că nu se impune soluţionarea excepţiei tardivităţii invocate de recurentul-reclamant.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 786 din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3369/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3371/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
