ICCJ. Decizia nr. 3371/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3371/2012
Dosar nr. 26080/299/2010
Şedinţa publică de la 29 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul I.M.I. a chemat în judecată pârâta F.N.T., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa sa constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale, adoptată prin procesul-verbal din 09 decembrie 2009, pentru neîndeplinirea dispoziţiilor Statutului F.N.T.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 2 din 29 iulie 2008 a Adunării Generale, a fost numit în funcţia de vicepreşedinte al paratei, conform încheierii din 11 septembrie 2008, înregistrată în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
A susţinut că la data de 09 decembrie 2009, persoanele expres menţionate au fost numite în calitate de membri ai consiliului director, în baza unui proces verbal, iar hotărârea emisă este nelegală.
La data de 31 martie 2011, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, asupra căreia instanţa s-a pronunţat în şedinţa publică din 30 mai 2010, în sensul respingerii acesteia.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 23 şi art. 28 din O.G. nr. 26/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 10384 din 30 mai 2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti - secţia contencios administrativ si fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că prin Hotărârea nr. 2/2008, adoptată prin procesul verbal din 09 decembrie 2009, s-a stabilit structura F.N.T. şi membrii fondatori, expres menţionaţi
Raportându-se la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Actul Adiţional la Statutul său, potrivit cărora: „F.N.T. este persoana juridică de drept privat, de utilitate publică (.) care are drept scop finanţarea de programe specifice la nivel naţional (.)";, judecătoria a apreciat că pârâta este o persoană juridică de drept privat care, potrivit legii, a obţinut statut de utilitate publică, fiind astfel asimilată autorităţilor publice, potrivit art. 2 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar hotărârea susmenţionată este un act administrativ, în sensul prevederilor de la lit. c) al aceluiaşi articol.
În concluzie, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
1. Hotărârea instanţei înaintea căruia s-a ivit conflictul
Prin sentinţa nr. 998 din 14 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă, a declinat cauza spre competenta soluţionare Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că obiectul cauzei deduse judecăţii vizează anularea Hotărârii nr. 0301 din 19 decembrie 2009 a Adunării Generale a F.N.T. prin care s-a stabilit conducerea fundaţiei.
În raport de dispoziţiile art. 23 şi 29 din O.G. nr. 26/2000, faţă de obiectul cauzei, Curtea de apel a apreciat că, în speţa, competenţa de soluţionare revine judecătoriei în raza căreia fundaţia îşi avea sediul la momentul sesizării instanţei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
A mai reţinut Curtea, că raporturile juridice născute ca urmare a emiterii hotărârii atacate nu sunt raporturi de drept administrativ, nefiind un act emis în regim de putere publică în vederea executării legii sau a executării în concret a legii.
Potrivit art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii: „ Recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului";.
În concluzie, Curtea de apel a apreciat că lipsa unei hotărâri a guvernului, în sensul celor amintite, pârâtei nu îi poate fi atribuită nici calitatea de autoritate publică asimilată, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
II. Regulatorul de competenţă
Soluţionând conflictul de competenţă ivit între cele două instanţe, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa pentru considerentele ce succed.
1. Argumente de drept relevante
Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul I.M.I. îl constituie Hotărârea adunării generale a F.N.T. prin care s-a stabilit conducerea fundaţiei, adoptată prin procesul-verbal din 9 decembrie 2009.
Potrivit art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii „Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la dat când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz.
(3) Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai recursului”.
Art. 29 din acelaşi act normativ, care reglementează activitatea organelor de conducere ale fundaţiilor prevede că: „(4) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte membrii consiliului director. Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau statutului fundaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute de art. 23, de fondator sau de oricare dintre membrii consiliului director care a lipsit sau a votat împotrivă şi a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă”.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că în ceea ce priveşte organizarea, funcţionarea şi modificarea competenţei organelor de conducere, a asociaţiilor şi fundaţiilor, competenţa materială a instanţei, este reglementată de norme imperative, respectiv judecătoria în raza căreia îşi are sediul asociaţia sau fundaţia.
Aşa cum a apreciat Curtea de apel, în lipsa unei hotărâri a Guvernului conform art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, nu poate fi reţinută calitatea de autoritate publică asimilată, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin urmare, nu sunt incidente în speţă normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci dispoziţiile speciale ale O.G. nr. 26/2000.
Într-adevăr, la momentul sesizării instanţei de judecată, F.E.T. avea sediul în Municipiul Bucureşti, însă între timp şi-a schimbat sediul în Constanţa, această modificare fiind înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor de pe lângă Judecătoria Constanţa, conform Încheierii Camerei de Consiliu a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, din data de 10 noiembrie 2010 emisă în dosarul nr. 51417/299/2010.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate.
Ca atare, pentru buna administrare a justiţiei şi în concordanţă cu prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.M.I. în contradictoriu cu pârâta F.E.T., în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 337/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3372/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
