ICCJ. Decizia nr. 3382/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3382/2012
Dosar nr. 11374/2/2010
Şedinţa publică de la 4 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 22 noiembrie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu pârâtului A.M. constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii, în privinţa acestuia din urmă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că din cuprinsul Notei de constatare din 12 august 2009, precum şi a înscrisurilor ataşate acesteia, s-a stabilit că pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul judeţean Bihor pentru încadrarea informativă a unor persoane cunoscute cu manifestări ostile faţă de politica partidului şi statului, acesta fiind la acel moment organizator de spectacole la Teatrul de Păpuşi Oradea.
S-a mai susţinut că la data de 15 ianuarie 1974 a semnat Angajament, primind numele conspirativ „E."; iar informaţiile consemnate în nota informativă, precum şi aprecierile făcute de ofiţerii din cadrul Securităţii pe marginea activităţii desfăşurate de pârât, sunt de natură să asigure condiţiile impuse de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2 lit. b) art. 3 lit. z) art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 31 alin. (1) art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.M. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, din probele administrate în cauză, că prin informaţii furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertatea de exprimare, fiind astfel îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A.M., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
2.1. Recurentul arată că instanţa de fond s-a rezumat numai la a constata existenţa unor note cu caracter informativ, de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în mod generic, fără exemplificări concrete.
Nu au fost analizate înscrisurile depuse la dosar din care rezultă elemente de natură a constata că informaţiile au fost date sub imperiul unei constrângeri morale, independent de voinţa recurentului, urmare a presiunilor exercitate asupra familiei (tatăl era în detenţie) şi a şantajului cu desfacerea contractului de muncă şi întocmirea unui dosar penal, situaţie reglementată de art. 2 lit. b) alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, ca fiind de natură a excepta calitatea de colaborator al Securităţii.
2.2. Prin informaţiile date, nu au fost menţionate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în conţinutul notelor nu se regăsesc elemente de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Nu s-a constatat faptul, că urmare a notelor furnizate, informaţiile ar fi avut ca rezultat suprimarea unor drepturi sau libertăţi fundamentale privind persoanele care figurau în cuprinsul acestora, nici elemente care să aducă atingere politicii statului.
II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 exceptează numai „persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului în stare de libertate, de reţinere şi de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată sau condamnată”.
Or, recurentul nu a fost cercetat, judecat, condamnat pentru o cauză politică, singurele motive pentru care o persoană nu este considerată colaborator al Securităţii.
1.2. Judecătorul fondului a făcut referiri la notele existente la dosar, ceea ce nu înseamnă că a fost constatate fapte generice şi nu, concrete, aşa cum pretinde recurentul.
1.3. Din cuprinsul acestor note rezultă că, recurentul a transmis informaţii ce cuprind activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi care sunt apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
De menţionat este şi împrejurarea că aceste informaţii pot fi conţinute şi într-o singură notă informativă, precum şi că nu este necesar ca informaţiile să fi produs consecinţa încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
De asemenea, nu are relevanţă că, la rândul său, recurentul era urmărit de organele de Securitate sau că alţi informatori furnizau date despre aceasta.
Concret, informaţiile furnizate Securităţii ce relatau spusele unor alte persoane sau faptele acestora cu referire la „imposibilitatea creaţiei libere în ţara noastră ”lipsa de zahăr”, ascultarea postului „Europa Liberă”, neaprobarea plecării în străinătate constituiau în mod cert o manifestare potrivnică regimului totalitar comunist.
Informaţiile vizau încălcarea dreptului la viaţă privată şi la libera exprimare, iar în unele cazuri s-au concretizat în urmărirea persoanelor trecute în note.
Se va ţine seama că organele de securitate l-au descris pe recurent ca fiind „sincer, loial faţă de organele de securitate” şi l-au recompensat cu sume de bani, conform datelor din dosar.
2. Faţă de acestea nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva sentinţei civile nr. 3486 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3378/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 341/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
