ICCJ. Decizia nr. 3493/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3493/2012
Dosar nr. 1099/39/2011
Şedinţa de la 13 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1099/39/2011 din 17 noiembrie 2011, reclamanta T.L. a chemat în judecată pârâţii Direcţia Relaţii Consulare din Cadrul Ministerului Afacerilor Externe Bucureşti şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor Bucureşti solicitând obligarea acestora la anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriu României pentru o perioadă de 5 ani şi a deciziei de anulare a vizei de scurtă şedere emisă de Poliţia de Frontieră Română - Punct de Trecere a Frontierei Şiret.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, la data de 04 noiembrie 2011, dorind să călătorească în România, la intrare prin Vama Şiret, la controlul vamal efectuat s-a descoperit în autoturismul pe care îl conducea un nr. de 61 pachete de ţigări. Cu toate că a declarat verbal înainte de efectuarea controlului că deţine aceste pachete de ţigări şi că intenţiona să le depoziteze în vamă, până la întoarcerea din România, s-a procedat la întocmirea unui proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, stabilindu-se că s-au încălcat dispoziţiile art. 612 din Regulamentul Vamal aprobat prin H.G. nr. 707/2006 şi art. 225 din Regulamentul CEE 2454/93. în acest sens s-a aplicat sancţiunea principală a amenzii contravenţionale în cuantum de 5.000 lei şi sancţiunea complementară a confiscării atât a pachetelor de ţigări cât şi a autovehiculului.
A susţinut reclamanta că până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care să se stabilească existenţa faptei contravenţionale, nu se poate reţine ca temei de drept al anulării vizei, încălcarea reglementărilor vamale ale României consacrat de art. 33 alin. (1) şi (2) pct. d) din O.U.G. nr. 194/2002.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin sentinţa nr. 24 din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către o autoritate centrală, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi că decizia emisă de I.G.P.F. se atacă la Curtea de Apel Bucureşti, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta având domiciliul în Ucraina, iar la Curtea de Apel Suceava doar măsurile de punere în aplicare a deciziei de interzicere a intrării în România, măsuri luate de către formaţiunile teritoriale ale I.G.P.F., respectiv de către Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră.
Şi Curtea de Apel Bucureşti, la rândul ei, prin sentinţa nr. 1741 din 12 martie 2012 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava şi constatând intervenit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe a înaintat cauza înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
În pronunţarea soluţiei, această instanţă a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură, în speţă formaţiunea fiind Punctul de trecere a Frontierei Şiret, indiferent dacă măsura este dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
II. Considerentele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
După cum se constată, obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie anularea măsurii interdicţiei de intrare în România pentru o perioadă de 5 ani şi a deciziei de anulare a vizei de scurtă şedere.
Potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă determinată poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în condiţiile legii.
Conform art. 105 alin. (5) din acelaşi act normativ, ";Interzicerea intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este irevocabilă";.
Aceste dispoziţii stabilesc o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus această măsură a interzicerii intrării în România.
Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră care are sediul în Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (5) menţionat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel Bucureşti căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Tot acestei instanţe revine şi competenţa de soluţionare a cereri privind anularea deciziei de anulare a vizei de scurtă şedere, acest capăt de cerere fiind unul accesoriu, operând o prorogare legală de competenţă în temeiul art. 17 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., revine competenţa de soluţionare a cauzei, Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul T.L. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Relaţii Consulare din Cadrul Ministerului Afacerilor Externe Bucureşti şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3461/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3498/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
