ICCJ. Decizia nr. 3448/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3448/2012
Dosar nr. 377/54/2012
Şedinţa publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, pana la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, obligaţie dispusa prin sentinţa nr. 159 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitiva si irevocabila, precum şi obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat ca prin sentinţa nr. 159 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitiva si irevocabila, parata Comisia Centrala a fost obligata sa emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul în speţă.
Reclamanta a mai precizat că hotărârea judecătoreasca este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalităţi, nefiind executată de pârâta nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabila, starea de pasivitate a pârâţilor fiind aşadar sancţionabilă.
La 31 mai 2012, reclamanta a depus o precizare solicitând amendarea tuturor membrilor Comisiei Centrale cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, pana la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 611/2012 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cererea reclamantei a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că autoritatea publica obligata la emiterea unui act administrativ trebuie să îşi îndeplinească obligaţia în termenul prevăzut in cuprinsul hotărârii, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cauza de faţă, parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligata prin sentinţa nr. 159 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitiva si irevocabila, sa emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire, însă prin O.U.G. nr. 4/2012 activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendata pentru o perioada de 6 luni.
Instanţa fondului a constatat că perioada litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii C.C.S.D. de emitere a titlurilor de despăgubire, precum si faptul ca în perioada de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecata în cauză, apreciind astfel neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că într-o jurisprudenţa recenta,Curtea de la Strasbourg, a nuanţat obligaţia statului de punere in executare în orice condiţii a unei hotărâri judecătoreşti, respectiv în cauza F. contra României s-a arătat ca dreptul de acces la justiţie nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanţele (Sanglier împotriva Franţei, nr. 50342/99, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu fac acest lucru, respectiva inerţie angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 şi 1 din convenţie.
Astfel, a apreciat prima instanţă, aceasta răspundere funcţionează numai ca sancţiune a stării de inerţie, or, în litigiul de faţă, fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului si a autorităţii publice pe care o reprezintă de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate reţine existenta unei atitudini de pasivitate care să fie sancţionabilă.
În raport cu caracterul special al procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa a înlăturat argumentele reclamantei şi jurisprudenţa depusa, apreciind că nu vizează soluţii similare in aceasta procedura speciala.
Recursul.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta P.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, în esenţă pentru următoarele motive:
- Instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Arată recurenta că instanţa nu a avut în considerare perioada de pasivitate a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de peste 1 an de zile, respectiv de la data de 21 februarie 2011, dată la care trebuia să fie executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data de 15 martie 2012, când a fost publicată în M. Of., O.U.G. nr. 4/2012.
- Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a O.U.G. nr. 4/2012.
Arată recurenta că prin acest act normativ nu s-a suspendat şi procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi până la data de 15 martie 2012, ar fi trebuit să-l sancţioneze pe Preşedintele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu amendă de 20% din salariul minim brut.
În mod greşit, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru întârziere în executarea hotărârii, nu a administrat probatoriu pentru cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de reclamantă.
- Instanţa de fond nu a motivat de ce a înlăturat argumentele reclamantei.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9, art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs.
Pârâta – intimată a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că aceasta este nefondată.
Aspecte de fapt şi de drept relevante.
Prin sentinţa civilă nr. 159 din 25 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită Decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul din Craiova.
Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 343 din 21 ianuarie 2011 sentinţa Curţii de Apel Craiova, a rămas definitivă prin respingerea recursului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Deşi sentinţa civilă nr. 159 din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, trebuia să fie pusă în exercitare până la data de 21 februarie 2011, pârâta – intimată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu a executat-o iar reclamanta – recurentă a introdus prezenta acţiune la data de 17 februarie 2012.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004:
(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
Potrivit O.U.G. nr. 4 din 5 martie 2012, activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată pe o perioadă de 6 luni.
Apreciază Înalta Curte, că incidenţa acestui din urmă act normativ este evidentă, reclamanta fiind titularul unui drept care este afectat de un termen suspensiv, şi nu se poate cere realizarea acestui drept (emiterea titlului - decizia de despăgubire) înainte de împlinirea termenului.
Este adevărat că înainte de publicarea acestui act normativ în M. Of., pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, trebuia să execute sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă, fiind în culpă pentru neexecutarea pe perioada dintre 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile şi data publicării O.U.G. nr. 4/2012. Însă nefiind pusă în executare şi reclamanta – recurentă solicitând aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu se mai poate distinge în mod rezonabil între creanţele mai vechi şi cele relativ recente, după intrarea în vigoare a ordonanţei deoarece aceasta este de imediată aplicare.
De altfel, perioada de suspendare a fost prelungită prin Legea nr. 117/2012 până în 15 mai 2013 şi în acest fel, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi justifică oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
- Referitor la administrarea de probatorii pentru cererea reclamantei de despăgubiri pentru întârziere în executare, se reţine că date fiind circumstanţele cauzei ar fi dificil, la acest moment de analizat şi cuantificat aceste prejudicii, având în vedere că aceste acte normative au izvorât din necesitatea elaborării unor reale strategii, mecanisme şi reforme pentru a se asigura o despăgubire certă, cu luarea în considerare a resurselor existente, a bugetului de stat şi economia naţională în ansamblu. (cauza – pilot M.A. împotriva României).
- Nici ultimul motiv de recurs nu este fondat, instanţa de fond, a respins implicit argumentele reclamantei, motivând în mod esenţial ceea ce a reţinut pentru soluţionarea cauzei deduse judecăţii, nefiind necesar să se analizeze fiecare argument pentru a respinge în fond cererea reclamantei.
Pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de părţi, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
Temeiul legal al soluţie adoptate.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge P.A. împotriva Sentinţei nr. 611/2012 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3440/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3464/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
