ICCJ. Decizia nr. 3478/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
I.I. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 iunie 2010, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul S.A., a solicitat sa se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
La data de 30 noiembrie 2010, pârâtul a formulat întâmpinare precum și cereri de chemare în judecată a Serviciului Român de Informații și a Guvernului României, în temeiul art. 57 și urm. C. proc. civ.
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii formulate de către pârât și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Și Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, pe motiv că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 57 - 59 C. proc. civ.
în ședința publică din data de 12 aprilie 2011, Curtea s-a pronunțat în sensul respingerii excepției nulității cererii de chemare în judecata a Guvernului României.
în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și a excepției inadmisibilității cererii întemeiate pe dispozițiile art. 57 C.proc.civ, Curtea a reținut în esență că aceste apărări vizează în realitate temeinicia fondului pretențiilor deduse judecății.
1.2. Hotărârea primei instanțe.
Prin Sentința nr. 3061 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul S.A. și intervenientii principali Serviciul Român de Informații și Guvernul României și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
A respins cererile de chemare în judecată a Guvernului României și SRI, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul a fost angajat al Securității, având gradele de locotenent major (1964,1965,1966), căpitan (1966) în cadrul Direcției a VH-a, Serviciul 4, maior în cadrul Unității Speciale "F", Serviciul 110 (1974) și, respectiv, locotenent colonel în cadrul Inspectoratului de Securitate al Municipiului București, Serviciul "F" (1979) și că în această calitate, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale prevăzute atât de legislația internă în vigoare în acea perioadă, cât și de legislația internațională, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Cât privește cererea de chemare în judecata a SRI și a Guvernului României, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 57 alin. (1) C. proc.civ, întrucât nici SRI, nici Guvernul României nu pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, câtă vreme nicio dispoziție legală nu reglementează vreo atribuție a celor doi intervenienți principali în legătură cu verificarea documentelor, analizarea acestora și promovarea acțiunii în vederea constatării calității de lucrător/colaborator al Securității, astfel cum acestea sunt reglementate de OUG 24/200&
L3.Recursul declarat în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit dispozițiilor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ.: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".
Termenul de recurs este prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, înlăuntrul căruia recurentul are obligația formulării motivelor de nelegalitate pe care se sprijină (art. 303 alin. (1) C. proc. civ.)
în cauza de față, cererea de recurs a fost depusă la dosarul cauzei la data de 22 aprilie 2011, iar motivele de nelegalitate au fost înregistrate printr-un memoriu separat, la data de 6 septembrie 2012, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată recurentului pârât la data de 11 octombrie 2011.
Se constată, așadar, că motivele de recurs au fost formulate peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a constatat nulitatea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3474/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3458/2012. Contencios → |
|---|
