ICCJ. Decizia nr. 350/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 350/2012
Dosar nr. 172/46/2011
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 204/ F-CONT din 16 martie 2011, Curtea de Apel Piteşti - secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţiile formulate de pârâte şi a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Argeş în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa stării de fapt, instanţa de fond a reţinut că, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificări pentru restituirea imobilelor ce i-au aparţinut şi care, prin Decretul nr. 103/1966, au fost preluate de Statul Român, prin unităţile sale – actualele SC I. SA şi SC M. SA. Notificările au fost adresate celor două societăţi comerciale, dar pentru că acestea nu au răspuns, reclamanta a formulat acţiune în justiţie împotriva lor, a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a A.P.A.P.S. Bucureşti, solicitând plata sumei de 64.480.034.321 lei (vechi) cu titlu de reparaţii sau restituirea în natură a bunurilor sale preluate abuziv de stat.
Prin sentinţa nr. 94/2004 Tribunalul Argeş a respins acţiunea, dar Curtea de Apel Piteşti – secţia civilă, prin decizia nr. 275/2007 pronunţată în dosarul nr. 25798/1/2005, irevocabilă prin respingerea recursurilor Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi respectiv A.V.A.S., a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa, stabilind că reclamanta are dreptul să primească despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA şi SC M. SA, despăgubiri care vor fi acordate conform dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Constată, instanţa de fond că, în speţă, notificările formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 nu au fost soluţionate de către cele două societăţi comerciale şi că A.V.A.S. pretinde (f.21 dosar fond nr. 656/109/2001) că nu a fost învestită cu notificările la care face referire decizia civilă nr. 275/2007.
În atare condiţii în care către C.C.S.D. nu au fost înaintate actele administrative care să conţină propuneri de despăgubiri – însăşi decizia civilă nr. 275/2007 arătând că despăgubirile vor fi acordate conform dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 – acte ce trebuie emise de autorităţile prevăzute de Legea nr. 10/2001 cu luarea în considerare a dispoziţiilor din hotărârea judecătorească arătată anterior, consideră instanţa de fond că C.C.S.D. nu poate fi obligată să demareze procedura de evaluare a imobilelor reclamantei (pe care nici nu le poate individualiza, de vreme ce nu i-au fost comunicate datele necesare de către cele două societăţi comerciale şi/sau A.V.A.S.) şi să emită decizia – titlu de despăgubire şi nici A.N.R.P. nu poate fi obligată să plătească despăgubirile care nu au fost legal determinate.
Prin urmare, a considerat instanţa de fond că nu au calitate procesuală pasivă nici C.C.S.D., nici A.N.R.P. să emită decizii conţinând propunerile de despăgubire; nu are calitate procesuală pasivă A.N.R.P. să emită decizie – titlu de despăgubire; nu are calitate procesuală pasivă C.C.S.D. să emită titlu de plată şi să facă plata despăgubirilor; este prematur a cere C.C.S.D. să emită decizie – titlu de despăgubire câtă vreme aceasta nu are o propunere în acest sens făcută de deţinătorii imobilelor/instituţia publică implicată în privatizare şi documentele referitoare la imobilele pentru care s-au propus despăgubiri şi este prematur a cere plata de la A.N.R.P. câră vreme nu există decizie reprezentând titlu de despăgubire emisă de C.C.S.D.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 204/F-CONT din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Argeş, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut, în esenţă, următoarele:
Susţine recurenta că soluţia instanţei de fond este greşită deoarece toate pârâtele în cauză sunt instituţii publice ale Statului Român îndreptăţite să pună în aplicare o sentinţă definitivă, respectiv sentinţa civilă nr. 94 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Argeş, aşa cum a fost modificată prin decizia nr. 275/A/2007, a Curţii de Apel Piteşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru activele Cooperaţiei de Consum, preluate de statul român în anul 1966, organizate apoi de acesta în societăţi comerciale şi apoi privatizate.
Consideră recurenta că aşa cum statul român prin instituţiile sale a procedat la privatizarea unor bunuri care nu-i aparţineau şi cum în cauză este vorba de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acestea sunt obligate să pună în executare hotărârea, refuzul lor fiind un abuz de drept contrar Constituţiei României şi C.E.D.O.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat mai multe notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, care însă nu au fost soluţionate, până la data sesizării instanţei de fond, prin decizie motivată a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, instituţie publică implicată în privatizarea celor două societăţi comerciale care au preluat imobilele notificate, respectiv SC I. SA Piteşti şi SC M. SA Câmpulung, şi căreia îi revenea o asemenea obligaţie în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Prin urmare,în mod corect instanţa de fond a constatat că procedura administrativă de soluţionare a notificărilor formulate de recurentă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizată aşa încât, nu se poate parcurge procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia să se poată dispună obligarea intimatelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, la emiterea actelor administrative solicitate de recurentă.
În acest context, în mod justificat instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatelor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în condiţiile în care respectivele autorităţi publice nu au nici o competenţă în derularea procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, procedură distinctă, obligatorie şi premergătoare, procedurii consacrate în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în cadrul căreia intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competenţa de a emite titlul de despăgubire iar intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor îi incumbă obligaţia de a emite, după caz, titlurile de plată, titlurile de conversie, să realizeze conversia în acţiuni şi să achite despăgubirile în numerar, în condiţiile Capitolului V1 din O.U.G. nr. 81/2007, act normativ care a modificat şi completat Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Faptul că prin decizia nr. 275/A/2007, a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 25798/1/2005, irevocabilă prin respingerea recursurilor, s-a stabilit că reclamanta, recurentă în prezenta cauză, are dreptul să primească despăgubiri pentru imobilele solicitate prin notificările adresate SC I. SA şi SC M. SA, conform dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu poate conduce la concluzia, că nu se mai impune finalizarea procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001, ca etapă premergătoare procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De altfel, prin Decizia civilă nr. 1687/R din 04 octombrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a şi obligat pârâta A.V.A.S. Bucureşti, să emită decizia de propunere a acordării despăgubirilor către recurentă, în condiţiile Legii nr. 10/2001, în baza notificărilor şi a documentaţiei înaintate de pârâtele SC M. SA Câmpulung şi SC I. SA Piteşti, potrivit deciziei civile nr. 275/A/2007 a Curţii de Apel Piteşti.
Prin urmare, abia după emiterea, în baza Deciziei civile nr. 1687/R din 04 octombrie 2011 a Curtea de Apel Piteşti, de către A.V.A.S. a deciziei conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor, şi înregistrării acesteia în condiţiile art. 16 alin. (2) din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005 la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se poate aprecia asupra modului în care intimatele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, îşi vor îndeplinit obligaţiile ce le incumbă în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, şi nu în baza hotărârii judecătoreşti la care face referire recurenta.
Aşadar, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind prematură cererea recurentei privind emiterea unor acte administrative în baza procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în absenţa finalizării procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 prin emiterea unei decizii de către A.V.A.S.
În raport cu cele expuse, Înalta Curte va înlătura criticile formulate prin cererea de recurs, constatând că în mod greşit susţine recurenta că autorităţile publice chemate în judecată în prezenta cauză refuză să pună în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, în condiţiile în care acestea nu au fost părţi în dosarul nr. 25798/1/2005, în care s-a pronunţat decizia nr. 275/A/2007 a Curţii de Apel Piteşti, şi a cărei executare impunea finalizarea procedurii administrative reglementate de Legea nr. 10/2001.
Totodată, faptul că în procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat, sunt implicate mai multe autorităţi publice, cu competenţe distincte nu poate conduce la concluzia că acestea ar putea să se substituie una în atribuţiile celeilalte cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Argeş împotriva sentinţei nr. 204/F-CONT din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti - secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3498/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3502/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
