ICCJ. Decizia nr. 3498/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3498/2012
Dosar nr. 1703/173/2011
Şedinţa publică de la 14 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Instanţa de fond
1) Cererea de chemare în judecată
Prin încheierea din 17 noiembrie 2011, Judecătoria Adjud (învestită ca urmare a declinării soluţionării cauzei prin sentinţa nr. 2836 din 3 mai 2011 a Judecătoriei Focşani), în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel Galaţi - secţia contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Vrancea, excepţie invocată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.
În motivarea excepţiei, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 446/1999 s-a aprobat concesionarea unor activităţi sanitar – veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri imobile proprietatea publică a statului, în Anexa 2 a Hotărârii figurând la poziţia 11 a judeţului Vrancea terenul în suprafaţă de 740 mp. şi clădirea aparţinând Circumscripţiei Sanitar Veterinare H., judeţul Vrancea, în suprafaţă de 240 mp, prin Protocolul nr. 800 din 12 februarie 2002 şi 153348/2002 clădirea fiind predată recurentei – reclamante.
S-a învederat că ulterior emiterii H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Vrancea, în anexele căreia figura şi clădirea C.S.V. H., a fost adoptată O.U.G. nr. 89/2004, prin care s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfăşurau activităţi sanitar-veterinare, în anexă fiind cuprinsă această circumscripţie, ca bun aparţinând domeniului privat al statului, recurenta apreciind că este vorba despre o abrogare implicită a H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Vrancea, în privinţa imobilului menţionat anterior.
Prin H.G. nr. 661/2004 s-a aprobat modificarea anexei 2 la H.G. nr. 446/1999 şi s-a aprobat trecerea unor bunuri din domeniul public în cel privat al statului, în scopul vânzării acestora.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 97 din 6 martie 2012, Curtea de Apel Galaţi - secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Vrancea invocată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta Comuna H.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta invocând emiterea în timp a mai multor acte normative, a revendicat imobilul Circumscripţiei Sanitar Veterinare H., judeţul Vrancea, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin Protocolul de Predare Preluare din 12 februarie 2002 Dispensarul veterinar H. a fost preluat de Agenţia Domeniilor Statului, însă la scurt timp prin H.G. nr. 908 din 6 septembrie 2002 acesta a fost trecut în domeniul public al judeţului Vrancea. Toate celelalte acte ulterioare H.G. nr. 908/2002 invocate de reclamantă fac trimitere la H.G. nr. 446, care însă a fost adoptată la data de 3 iunie 1999 şi care se referă la concesionarea activităţilor sanitare publice de interes naţional.
Curtea de apel a reţinut că în lista anexă a actului normativ sus menţionat este cuprinsă Circumscripţia Sanitar Veterinară H., însă în anul 2002 aceasta a fost trecută în proprietatea publică a judeţului Vrancea, astfel că în cauză nu este vorba de nelegalitatea unui act normativ, ci de o succesiune de acte normative care privesc acelaşi bun şi care stabilesc proprietate acestuia.
II. Instanţa de recurs
1. Criticile reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă următoarele motive:
- instanţa nu a motivat corespunzător soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate, conform art. 261, pct. 5 C. proc. civ., procedându-se numai la o enumerare a textelor legale incidente, solicitându-se casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare;
- prima instanţă a aplicat greşit legea la soluţionarea cauzei, deoarece din probele administrate rezultă cu claritate că imobilul reprezentat de clădire şi teren aferent al Circumscripţiei Sanitar Veterinare H. judeţul Vrancea aparţinea domeniului public al statului, aflat în patrimoniul recurentei, conform H.G. nr. 446/1999.
A mai învederat recurenta că prin O.U.G. nr. 89/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2005 s-a dispus vânzarea unor bunuri imobile în care se desfăşoară asistenţă sanitar – veterinară, în anexa acestui act normativ fiind cuprins şi imobilul în litigiu.
S-a concluzionat că prin acte normative superioare şi ulterioare H.G. nr. 908/2002 în anexa căruia figurează şi Circumscripţia Sanitar Veterinară H. ca aparţinând domeniului public al localităţii, acelaşi imobil este atestat ca făcând parte din domeniul privat al statului, în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, astfel că se poate concluziona că H.G. nr. 908/2002 a fost abrogat implicit, conform art. 65 din Legea nr. 24/2000.
S-a solicitat admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare, sau modificarea sentinţei, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate, în drept invocându-se dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, ţinând cont de prevederile art. 3041 C. proc. civ., motivele de recurs invocate, de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prima critică invocată de recurentă, privind insuficienta motivare a soluţiei respingerii excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002, de către Curtea de Apel Galaţi este nefondată, întrucât sentinţa atacată cuprinde toate argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorului asupra dezlegării cauzei, respectându-se cerinţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Prin celălalt motiv de recurs nu se invocă nici un motiv concret de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002, de natură să conducă la admiterea excepţiei invocată de recurenta – reclamantă, în sensul discordanţei dintre dispoziţiile acestui act administrativ, faţă de altul, cu forţă juridică superioară.
Contradicţia invocată, în raport cu un act administrativ ulterior nu justifică admiterea excepţiei de nelegalitate, care se analizează numai prin raportare la un act administrativ în vigoare la data emiterii celui pretins nelegal.
Succesiunea în timp a unor acte administrative cu dispoziţii aparent contradictorii, nu poate fi cenzurată pe calea excepţiei de nelegalitate, atunci când actul pretins nelegal este ulterior celui la care se raportează această împrejurare de conflict a reglementărilor care ar putea fi soluţionată numai în cadrul unui litigiu de fond.
Constatând, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., ca sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Domeniului Statului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 97 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3493/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 350/2012. Contencios → |
|---|
