ICCJ. Decizia nr. 355/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 355/2012
Dosar nr. 4942/120/2010
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi Guvernul României, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună, după soluţionarea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, anularea Deciziei nr. 281612 din 24 august 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, prin care i-a fost recalculată pensia de serviciu şi să fie repus în drepturile de pensie anterioare emiterii acestei decizii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 281612 din 24 august 2010 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa i-a fost recalculată, conform algoritmului utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, pensia sa de serviciu, stabilită prin decizia nr. 281612 din 28 ianuarie 2010, reclamantul fiind salariat al Curţii de Conturi a Românei - Camera de Conturi Dâmboviţa, în funcţia de auditor public extern/controlor financiar începând din august 1993 şi până în noiembrie 2009 (timp de 16 ani), în luna noiembrie 2009 încetându-i raportul de muncă prin pensionare, conform dispoziţiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 217/2008 cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-a emis Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din această lege.
Urmare acestor acte normative, Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a recalculat pensia reclamantului de serviciu şi a emis decizia nr. 281612 din 24 august 2010, decizie pe care acesta o apreciază ca având caracter vădit nelegal, esenţial neconstituţional, fiind emisă cu încălcarea normelor europene.
Constatând că soluţionarea prezentului litigiu pe fond depinde de legalitatea actului administrativ normativ, reprezentat de H.G. nr. 737/2010, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Apreciază reclamantul că această hotărâre de guvern este nelegală, întrucât contravine: prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, care consacră principiul supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii legilor; prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, care se aplică cu prioritate faţă de orice altă dispoziţie de drept intern, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 14 din Convenţia pentru interzicerea discriminării.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2087 din 16 martie 2011 a respins ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate invocată de către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că actul administrativ unilateral cu caracter normativ (H.G. nr. 737/2010) a fost adoptat cu respectarea procedurii legale, în temeiul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010.
Astfel, reţine instanţa, proiectul actului administrativ a fost iniţiat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care avea competenţă în materie, a fost avizat de Ministrului Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei şi a primit avizul Consiliului Legislativ.
Cât priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, s-a reţinut, de asemenea că susţinerea este neîntemeiată câtă vreme acest principiu generează aplicarea legii în timp, iar H.G. nr. 737/2010 se aplică doar de la intrarea sa în vigoare, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 57/2006.
Referitor la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prin invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 11 din H.G. nr. 737/2010 s-a reţinut că aceste prevederi nu-i sunt aplicabile de vreme ce acesta nu a depus la dosar vreo dovadă că ar fi beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care să i se fi stabilit cuantumul pensiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.
În temeiul acestor prevederi legale, precum şi al dispoziţiilor art. 108 din Constituţia României, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Aşa cum o arată şi titlul actului administrativ normativ contestat, prin conţinutul acestuia se reglementează „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor”, constituind normele procedurale efective de punere în executare a dispoziţiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul administrativ în discuţie.
H.G. nr. 737/2010 nu conţine, aşadar, principii sau norme de drept substanţial referitoare la pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 şi nr. 119/2010, dispoziţiile acestui din urmă act normativ constituind şi temeiul legal al emiterii actului administrativ contestat.
Aceasta rezultă din însuşi conţinutul actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul şi sfera de reglementare a actului emis în temeiul şi aplicarea acestei legi, respectiv acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza cărora să se realizeze operaţiunea de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplineşte, deci, o simplă funcţie metodologică (tehnică) iar nu un rol creator sau modificator de drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă, transpuse în procedura de control a legalităţii actului administrativ contestat.
Rolul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, precum şi sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin procedural, practic, care să permită aplicarea dispoziţiilor actului legislativ cu forţă juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei executare a fost emis actul administrativ contestat şi ale cărei dispoziţii nu le încalcă.
Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale, instanţa constituţională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva prevederilor şi principiilor constituţionale şi comunitare invocate în speţa de faţă, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la următoarele acte internaţionale: Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume art. 1 referitor la proprietate; Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială şi asistenţa socială şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.
Faţă de cele prezentate se va reţine că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamantul îşi manifestă nemulţumirea, în realitate, faţă de dispoziţiile de ordin substanţial cuprinse în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului administrativ contestat, iar nu faţă de normele pur tehnice, de aplicare a legii, conţinute de acest din urmă act.
Aşa fiind, constatându-se că actul administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror executare a fost emis, prima instanţă pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinţei civile nr. 2087 din 16 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3577/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 355/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
