ICCJ. Decizia nr. 3594/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3594/2012
Dosar nr. 1065/42/2008/a1
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 13 octombrie 2008, SC R. SA Ploieşti a chemat în judecată, Institutul Naţional al Patrimoniului - fost Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice - solicitând în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 aplicarea în sarcina conducătorului instituţiei a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la data executării sentinţei nr. 94 din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, precum şi obligarea pârâtului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin pierderea unor licitaţii, valoarea acestora, precizată ulterior, fiind de 2.530.024 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că prin hotărârea susmenţionată pârâtul a fost obligat să prelungească autorizaţia de funcţionare a societăţii şi să înscrie operaţiunea în registrul operatorilor economici în termen de 10 zile de la pronunţare.
S-a mai arătat că pârâtul nu a executat întocmai obligaţia stabilită, înscriind în registru că autorizaţia este suspendată, aspect ce a determinat împiedicarea societăţii de a-şi desfăşura activitatea şi provocând prejudicii importante.
Într-un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 115 din 17 noiembrie 2008 prin care a admis în parte acţiunea şi a aplicat directorului general al pârâtului, D.N.B., o amendă de 20%, dispunând totodată, obligarea instituţiei la plata de despăgubiri egale cu profitul calculat şi evidenţiat în oferta depusă în procedura de atribuire a unui contract de achiziţie publică, în valoare de 1.865.155 RON.
Recursul declarat de pârât a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care, prin decizia nr. 5611 din 24 noiembrie 2011 a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând în esenţă că judecata s-a desfăşurat fără citarea persoanei căreia i s-a aplicat amenda care a fost astfel lipsită de dreptul de apărare.
S-a indicat de asemenea, necesitatea suplimentării probelor, reţinându-se că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat prin neatribuirea contractului de achiziţie publică.
În fond după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 164 din 8 mai 2012 prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâtul Institutul Naţional al Patrimoniului a procedat, în interiorul termenului de 10 zile stabilit prin sentinţa nr. 94/2008, la înscrierea prelungirii autorizaţiei de funcţionare în registrul operatorilor economici, aspect în raport de care nu sunt întrunite cerinţele art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la faptul că prin adresa din 5 martie 2008, pârâtul a suspendat dreptul reclamantei de a beneficia de prelungirea autorizaţiei, instanţa a constatat că acest înscris reprezintă un alt act administrativ, contestat separat şi care a fost anulat prin sentinţa nr. 135 din 16 iunie 2010 a aceleiaşi instanţe, irevocabilă, prin decizia nr. 1512 din 15 martie 2011 a instanţei supreme.
În consecinţă, instanţa a stabilit că pârâtul a executat obligaţia impusă prin sentinţa nr. 94/2008, aceea de prelungire a autorizaţiei de funcţionare, reţinând şi lipsa legăturii de cauzalitate cu prejudiciul invocat de reclamantă.
Totodată, s-a constatat că reclamanta a solicitat despăgubiri şi în litigiul privind anularea măsurii suspendării prelungirii autorizaţiei, cerere respinsă în mod irevocabil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că, prin efectuarea menţiunii privind suspendarea prelungirii autorizaţiei de funcţionare, dispozitivul sentinţei nr. 94/2008 nu a fost respectat, societatea fiind pusă în situaţia de a nu putea încheia contractul de atribuire a lucrării de restaurare a Colegiului Naţional R.V., procedura fiind anulată, fapt ce a determinat producerea unui prejudiciu de 597.532,16 RON, reprezentând paguba iminentă şi foloasele nerealizate evidenţiate în oferta declarată iniţial câştigătoare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin sentinţa nr. 94 din 2 aprilie 2008 s-a admis în parte acţiunea în constatarea aprobării tacite şi s-a dispus obligarea pârâtului să elibereze reclamantei documentul de prelungire a autorizaţiei de funcţionare şi, de asemenea, să înscrie prelungirea autorizaţiei în registrul operatorilor economici, în termen de 10 zile de la pronunţare.
Din actele dosarului rezultă că, anterior pronunţării acestei hotărâri, pârâtul a emis înscrisul din 5 martie 2008 prin care a dispus suspendarea, începând cu 5 martie 2008 a dreptului de a beneficia de prelungirea autorizaţiei.
Acest act administrativ a fost contestat pe cale separată, în Dosarul nr. 898/42/2008 al aceleiaşi instanţe, prin sentinţa nr. 135 din 16 iunie 2010, irevocabilă la 15 martie 2011, admiţându-se cererea de anulare a documentului şi respingându-se solicitarea de acordare a unor despăgubiri materiale şi morale.
În prezenta cauză, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că pârâtul s-a conformat în termenul stabilit, obligaţiei impuse prin sentinţa nr. 94/2008, eliberând la data de 10 aprilie 2008, documentul de prelungire a autorizaţiei, perioada de valabilitate fiind 18 decembrie 2007 - 17 decembrie 2009 şi făcând menţiunea acestei operaţiuni în registrul operatorilor economici din domeniul monumentelor istorice.
De asemenea, apare ca întemeiată susţinerea instanţei de fond în sensul că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru a se reţine neexecutarea hotărârii judecătoreşti ca temei al aplicării amenzii de 20%, imposibilitatea invocată de reclamantă de a-şi desfăşura activitatea datorită suspendării autorizaţiei nefăcând obiectul prezentului litigiu, anularea măsurii respective solicitându-se pe cale separată şi soluţionată irevocabil la data de 15 martie 2011.
În raport de împrejurarea că nu s-a făcut dovada refuzului pârâtului de a se conforma măsurii dispuse prin sentinţa nr. 94/2008 se constată că şi cererea de acordare a despăgubirilor a fost corect respinsă, aceste daune fiind prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul stabilit a hotărârii judecătoreşti.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R. SA prin administrator judiciar E.C. S.P.R.L. împotriva sentinţei nr. 164 din 8 mai 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3593/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3597/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
