ICCJ. Decizia nr. 3623/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3623/2012
Dosar nr. 9012/2/2010
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta B.M., a chemat în judecată pe pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în insolvenţă din România, solicitând modificarea Deciziei nr. 22 din 27 noiembrie 2009 a pârâtei în sensul admiterii contestaţiei şi pe cale de consecinţă să se dispună suspendarea lui C.M. pe o perioada de 1 an şi respingerea contestaţiei formulate de acesta, ca nefondată.
Reclamanta a arătat că a criticat Hotărârea nr. 3 din 17 iulie 2009 a Comisiei de disciplină a Filialei Gorj - Vâlcea, a U.N.P.I.R., numai sub aspectul cuantumului perioadei de suspendare dispuse pentru C.M. şi anume de 3 luni, sancţiune ce a fost greşit orientată spre minim (de la 3 luni la 1 an) în funcţie de gravele abateri disciplinare de la codul de etică profesională şi disciplinară al U.N.P.I.R., considerând că în speţa de faţă se impunea suspendarea pe termenul maxim prevăzut de lege şi anume de 1 an conform art. 18 pct. 5 din Statutul profesiei.
La 3 septembrie 2010, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în principal şi ca neîntemeiată, în subsidiar.
Prin Sentinţa civilă nr. 4242 din 17 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată şi a respins cererea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată deoarece instanţa este competentă să examineze legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. 22 din 27 noiembrie 2009, motiv pentru care are competenţa de a se pronunţa inclusiv asupra sancţiunii aplicabile unui practician în insolvenţă, cât timp această sancţiune este aplicabilă printr-un act administrativ supus cenzurii instanţei potrivit Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reţinut că prin adresa înregistrată la Secretariatul general al U.N.P.I.R., sub nr. 833 din 22 mai 2009, B.M., în calitate de reprezentant (director) al Casei Tineretului Târgu Jiu a sesizat unele aspecte cu privire la desfăşurarea activităţii de practician în insolvenţă a dlui C.M., în calitatea acestuia de asociat coordonator al Capiv IPURL. Reclamanta a anexat sesizării un memoriu în care sunt reliefate o serie de deficienţe în activitatea de practician în insolvenţă desfăşurată de dl C.M. în Dosarul de insolvenţă nr. 5179/95/2008 privind pe debitoarea Casa Tineretului Târgu Jiu.
Prin memoriul anexat sesizării se solicită „constatarea abaterilor grave săvârşite de practicianul în insolvenţă C.M. şi ridicarea dreptului de mai fi lichidator". În esenţă, se arată că în desfăşurarea activităţii de practician în insolvenţă, în cadrul Dosarului nr. 5179/95/2008, dl C.M.: a boicotat desfăşurarea activităţii Casei Tineretului şi a Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Gorj şi a imixtionat ilegal în activitatea acestora; a desfăcut contracte de muncă şi a făcut angajări; a spart uşile la birourile Casei Tineretului; nu a preluat inventarului debitoarei conform legii.
Prin Decizia nr. 3 din 17 iulie 2009, Comisia de disciplină a U.N.P.I.R. Gorj a dispus suspendarea calităţii de practician în insolvenţă a dlui C.M., pe o perioadă de trei luni. Decizia pronunţată de Comisia de disciplină Gorj a fost contestată atât de reclamanţi cât şi de pârât.
În urma analizării contestaţiilor formulate de părţi, Comisia superioară de disciplină a Uniunii prin Decizia nr. 22 din 27 noiembrie 2009 a dispus:
a) cu privire la contestatorul-reclamant Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Gorj: admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale de reprezentare a Fundaţiei Judeţene de Tineret Gorj şi respingerea sesizării ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală de reprezentare.
b) cu privire la contestatoarea-reclamantă B.M.: respingerea contestaţiei, ca nefondate.
c) cu privire la contestatorul-pârât C.M.: admiterea contestaţiei şi respingerea pe fond a sesizării disciplinare formulate de B.M., ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în dispoziţiile art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, ci este criticată în continuare activitatea desfăşurată de practicianul în insolvenţă, C.M.
Aspectele criticate de reclamantă, aşa cum corect a arătat şi comisia superioară de disciplină, privesc strict obligaţiile profesionale ale lichidatorului judiciar în cadrul procedurii de insolvenţă ce face obiectul Dosarului nr. 5179/95/2008.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta B.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că Hotărârea nr. 3 din 17 iulie 2009 a comisiei de disciplină a filialei Gorj - Vâlcea - a U.N.P.I.R. a fost criticată numai sub aspectul cuantumului perioadei, de suspendare dispuse pentru domnul C.M. pe o perioada de 3 luni.
Recurenta precizează că a cerut suspendarea pe o perioada de 1 an, în funcţie de grave abateri disciplinare de la Codul de etică profesională şi disciplină a U.N.P.I.R.
Recurenta apreciază că se impunea suspendarea pe termenul maxim prevăzut de lege conform art. 18 pct. 5 din statutul profesiei.
În conformitate cu art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională şi disciplinară a U.N.P.I.R. recurenta consideră că s-a încălcat principiul fundamental privind respectarea prevederilor legale.
Recurenta prezintă pe larg situaţia de fapt, fără a aduce critici hotărârii recurate.
În concluzie, recurenta apreciază că activitatea practicianului s-a făcut prin nerespectarea Legii nr. 85/2006, Legea nr. 81/1991 cu modificările şi completările ulterioare privind contabilitatea, OMFP 1953/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii de activ şi de pasiv, Legea nr. 22/1969 a gestionarului art. 3 lit. g) din Codul de etică a U.N.P.I.R. prin care a fost încălcat principul fundamental privind respectarea prevederilor legale că membrii uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă a activităţii pe care o desfăşoară.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurenta critică Sentinţa civilă 4242 din 17 iunie 2011 pe motive de netemeinicie şi nelegalitate fără să facă însă o încadrare a acestor motive în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În fapt recurenta reia aceleaşi motive care au fost analizate de Comisia superioară de disciplină şi de către instanţa de fond, fără a preciza care sunt elementele de fapt şi de drept pentru care sentinţa criticată este netemeinică.
Ori prin invocarea aceloraşi motive formulate şi în faţa instanţei de fond, recurenta nu învederează instanţei de judecată aspecte care să se încadreze în dispoziţiile art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, ci este criticată în continuare activitatea desfăşurată de practicianul în insolvenţă C.M.
Potrivit art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006, privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, aprobată prin Legea nr. 85/2006, (actual 73 după republicare), sunt definite drept abateri disciplinare următoarele fapte:
- îndeplinirea de activităţi specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;
- divulgarea secretului profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;
- nerespectarea obligaţiei de asigurare de răspundere profesională;
- neplata primei de asigurare;
- încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională;
- desfăşurarea de activităţi politice în cadrul U.N.P.I.R. şi cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta;
- neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului U.N.P.I.R. la două congrese succesive la care au fost convocaţi;
- neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale succesive la care au fost convocaţi;
- neplata cotizaţiei şi a contribuţiei conform art. 42;
- declararea incorectă a veniturilor obţinute ca urmare a desfăşurării activităţii de practician în insolventă şi, implicit, plata unei contribuţii anuale pe tranşe de venituri neconforme cu realitatea;
- necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul U.N.P.I.R. şi în Registrul formelor de organizare.
Ori dacă ne raportăm la criticile recurentei, respectiv notificarea privind depunerea actelor prevăzută de Legea nr. 85/2006; întocmirea inventarelor; desfacerea contractului de muncă al recurentei sau concurenţa neloială, lesne se poate observa că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 68.
Aspectele criticate de recurentă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, privesc strict obligaţiile profesionale ale lichidatorului judiciar în cadrul procedurii de insolvenţă ce face obiectul Dosarului nr. 5179/95/2008.
Conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 85/2006, în materia insolvenţei controlul judecătoresc al actelor procedurale este efectuat de către judecătorul-sindic.
Prin urmare actele de procedură sunt supuse controlului de legalitate exercitat de către instanţă, aceasta putând să cenzureze actul/actele de procedură la sesizarea oricărei părţi interesate sau din oficiu.
Persoanele nemulţumite de activitatea desfăşurată de practicianul în insolvenţă pot sesiza instanţa competentă, în speţă instanţa sub conducerea căreia se soluţionează Dosarul nr. 5179/95/2008. Din actele depuse de recurentă în dosarul disciplinar nu rezultă că aceasta ar fi sesizat instanţa competentă cu nemulţumirile acesteia legate de activitatea practicianului în insolvenţă.
Competenţa comisiilor de disciplină ale Uniunii este strict limitată la constatarea şi sancţionarea abaterilor prevăzute de art. 68 şi nu poate fi extinsă la stabilirea legalităţii notificării deschiderii procedurii insolvenţei, legalităţii întocmirii inventarelor debitoarei sau a legalităţii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod justificat a respins sesizarea recurentei, organizaţia profesională, fie ea chiar şi comisia de disciplină, nu se poate substitui instanţei şi nu are căderea de a aprecia şi de a cenzura actele de procedură efectuate de practicianul în insolvenţă în activitatea de lichidare a Casa Tineretului Târgu Jiu.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 4242 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3565/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3625/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
