ICCJ. Decizia nr. 3629/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3629/2012
Dosar nr. 7994/2/2010
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii G.P., I.L.J. şi J.Ş. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, să se dispună obligarea pârâtului la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la ANRP sub nr. 45327/CC sub aspectul legalităţii cererii de restituire în natură, în termen de maxim 30 de zile de la pronunţarea hotărârii; obligarea pârâtului la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilului situat în şos. C. nr. X, sector 2, Bucureşti în termen de maxim 30 de zile de la efectuarea controlului de legalitate şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 3088 din 20 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pârâtul să procedeze în termen de 30 zile la verificarea legalităţii propunerii de acordare a despăgubirilor şi, în cazul constatării legalităţii, să desemneze un evaluator şi să înainteze dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 zile de la efectuarea controlului de legalitate precum şi la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, în calitate de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul din Bucureşti, şos. C. nr. X sector 2, au formulat Notificarea nr. 241 din 8 noiembrie 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 11562 din 17 aprilie 2009 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 695 mp şi pentru construcţiile demolate.
Întregul dosar administrativ a fost înaintat la data de 22 iulie 2009, sub nr. 45327/CC, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, până în prezent, procedura administrativă nu a fost continuată şi finalizată.
Curtea de apel a considerat că depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cererii de plată efectivă a despăgubirilor (în condiţiile în care procedura administrativă s-a declanşat în anul 2001, nefiind finalizată până la data sesizării instanţei, 15 septembrie 2010) constituie un refuz nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamanţilor referitoare la un drept legitim, astfel cum acest refuz este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în baza art. 1, art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamanţilor.
În baza art. 274 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat şi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform Chitanţei nr. 29 din 24 martie 2011, depusă la dosar
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că, în speţă, au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 11562 din 17 aprilie 2009, a fost transmis de Primăria Municipiului Bucureşti, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 45327/CC.
La termenul din data de 15 decembrie 2010 dosarul a fost verificat sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat şi s-a constatat că este legală, astfel că petitul 1 din cererea introductivă de instanţă a rămas fără obiect.
Referitor la etapa evaluării şi emiterea deciziei, recurentul precizează că aceste etape sunt condiţionate de ordinea de soluţionare a dosarului de despăgubiri, aşa cum prevede Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În aplicarea acestor prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât şi a evaluatorului/societăţii de evaluare, cu menţiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
Comisia Centrală a emis Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispoziţiilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, la care am făcut referire mai sus, dar şi a soluţiilor nefavorabile pronunţate de instanţele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006.
Astfel, pentru a se trimite dosarul la evaluator, trebuie desemnat un evaluator. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor desemnează în şedinţele sale evaluatori, potrivit ordinii de soluţionare a dosarelor stabilită prin Decizia nr. 2815/2008, în conformitate cu prevederile art. 2 din această Decizie: „Proporţional, din fiecare categorie mai sus arătată şi în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate şi constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare".
În temeiul acestor dispoziţii legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societăţile de evaluatori sau evaluatorii, precum şi anexe al aceste contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care variază în funcţie de obiectul evaluării, respectiv teren, pentru care termenul este de 20 de zile, cu menţiunea că termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
Recurenta consideră că şi capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, solicitând în subsidiar, micşorarea cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce priveşte dispoziţia referitoare la termenul de 30 de zile privind îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtei.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăşi acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cu s-a pronunţat în mod constant această instanţă supremă.
Însă, acest lucru nu conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să emită în termen de 30 de zile la verificarea legalităţii propunerii de acordare a despăgubirilor şi, în cazul constatării legalităţii, să desemneze un evaluator şi să înainteze dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la efectuarea controlului de legalitate cum în mod greşit a dispus instanţa de fond.
Înalta Curte va modifica sentinţa recurată şi va înlătura această dispoziţie.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine pentru următoarele considerente:
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Nici motivul de recurs privind greşita acordare a cheltuielilor de judecată nu este întemeiat şi nu poate fi primit.
Pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenţii, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru şi de procedură, plata experţilor, onorariile de avocat, etc., dar numai cele strict necesare pentru buna desfăşurare a judecăţii.
Pentru ca aceste cheltuieli să fie acordate de către instanţă, partea care a câştigat procesul trebuie să dovedească că le-a făcut.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu susţinerea intereselor în faţa instanţei de fond.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că va înlătura dispoziţiile referitoare la termenul de 30 de zile privind îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 3088 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că înlătură dispoziţia referitoare la termenul de 30 de zile privind îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3630/2012. Contencios → |
|---|
