ICCJ. Decizia nr. 3630/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3630/2012
Dosar nr. 11365/2/2010
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul R.L. solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să fie obligat pârâtul la trimiterea fără întârziere a Dosarului nr. 37905 la un evaluator autorizat desemnat de instanţa de judecată şi, în baza raportului întocmit de acesta să-i fie emis titlul de despăgubire conform Legilor nr. 10/2001 şi 247/2005 şi a Deciziei nr. 61/C a Curţii de Apel Constanţa pronunţată la 19 februarie 2007 în Dosarul civil nr. 125/36/2007 pentru imobilul - construcţie - vilă cu 12 camere (220 mp) din Mangalia, Str. I.V.S. (fostă R.M.) trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 şi care nu mai poate fi restituit în natură; să fie obligat pârâtul la plata unor daune cominatorii în valoare de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii instanţei, ca sancţiune pentru refuzul de finalizare a dosarului său cu nr. 37905, aflat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 28 mai 2007, când i-a fost depus de către Primăria Municipiului Mangalia.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, arătând că solicitarea reclamantului de desemnare a unui evaluator a rămas fără obiect, întrucât, în şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 31 ianuarie 2008 a fost aprobată cererea pe caz special, aspect ce implică şi desemnarea unui evaluator. De asemenea, a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata de daune cominatorii de 100 euro/zi de întârziere, ca inadmisibil.
Prin Sentinţa civilă nr. 2782 din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamant, a obligat pârâta să desemneze, în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la întocmirea raportului de evaluare şi a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamantul, în calitate de persoană îndreptăţită, conform Deciziei nr. 61/C din 19 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul civil nr. 125/26/2007 şi Deciziei nr. 257 din 18 ianuarie 2005 emisă de AVAS, prin care s-au acordat despăgubiri pentru imobilul din Mangalia, str. I.V.S., se plânge de refuzul nejustificat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a-i soluţiona cererea de despăgubiri prin finalizarea procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Din actele dosarului rezultă că notificarea reclamantului împreună cu dispoziţia de plată a despăgubirilor şi întreaga documentaţie aferentă au fost înaintate Comisiei Centrale la 28 mai 2007, sub nr. 37905.
Curtea de Apel a considerat că, în condiţiile în care imobilul a fost identificat, s-a stabilit că acesta nu poate fi restituit în natură, recunoscându-se, deja, dreptul reclamantului la despăgubiri, depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cererii de plată efectivă a despăgubirilor (în condiţiile în care procedura administrativă s-a declanşat în anul 2002, nefiind finalizată până la data sesizării instanţei, 22 noiembrie 2010) constituie un refuz nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantului referitoare la un drept legitim, astfel cum acest refuz este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, instanţa de fond a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5803 C. prov. civ., pentru neexecutarea obligaţiilor de a face, care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, nu se pot acorda daune cominatorii, creditorul obligaţiei având doar posibilitatea de a sesiza instanţa de executare cu o cerere de obligare a debitorului la plata unei amenzi civile în favoarea statului, precum şi de solicitare de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei.
Faţă de aceste împrejurări, Curtea de Apel a respins ca inadmisibil capătul de cerere referitor la plata daunelor cominatorii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul administrativ către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare este netemeinică.
Instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că, în speţă este incident refuzul nejustificat aşa cum este definit în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În Şedinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 31 ianuarie 2008 a fost aprobată cererea pe caz special, aspect ce implică şi desemnarea unui evaluator. S-a ataşat la dosarul cauzei, extras din tabelul privind aprobarea dosarelor de despăgubirilor în baza art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, din Şedinţa Comisiei Centrale din data de 31 ianuarie 2008.
Prin urmare, solicitarea de desemnare a unui evaluator a rămas fără obiect.
Un alt aspect pentru care se critică soluţia instanţei de fond este acela că instanţa a obligat Comisia Centrală la emiterea deciziei în termen de 30 de zile de la comunicarea raportului de evaluare şi să desemneze un evaluator în cinci zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
De remarcat şi opinia conturată în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia „procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ” (Decizia nr. 518 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 30455/3/2007).
Prin urmare, obligaţia statuată nu poate fi executată în termenul impus de către instanţă.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce priveşte dispoziţiile de fixare a unui termen pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtei.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere faptul că legiuitorul nu a stabilit un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăşi acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cu s-a pronunţat în mod constant această instanţă supremă.
Însă, acest lucru nu conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să desemneze în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la întocmirea raportului de evaluare.
Înalta Curte va modifica sentinţa recurată şi va înlătura această dispoziţie, având în vedere şi jurisprudenţa acestei instanţe.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine pentru următoarele considerente:
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.
Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va înlătura dispoziţiile de fixare a termenelor pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 2782 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că înlătură dispoziţiile de fixare a termenelor pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3629/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3631/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
