ICCJ. Decizia nr. 3650/2012. Contencios

Decizii ICCJ 2012 (Contencios administrativ)

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3650/2012

Dosar nr. 11632/2/2010

Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta C.M. a chemat în judecată pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând: obligarea pârâtei CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru suprafaţa de teren de 2.262 mp teren şi construcţii situate în Municipiul Deva, teren înscris în CF nr. 1387/Deva, nr. topo (1096. 1907)/1 şi nr. topo (1096.1907)/2 şi obligarea ANRP de a efectua plata acestor despăgubiri băneşti în cuantum de 230.449,2 euro, echivalent în RON la data plăţii.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Decizia civilă nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia i-au fost acordate despăgubiri pentru suprafaţa de 2.262 mp teren şi construcţii iar prin Dispoziţia Primarului Municipiului Deva nr. 721 din 26 martie 2010 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 230.449,2 euro pentru imobilul şi construcţiile naţionalizate.

Deşi dosarul a fost înaintat autorităţii pârâte, aceasta în mod nejustificat a dispus restituirea dosarului la Prefectura Judeţului Hunedoara, pe motiv că dispozitivul Deciziei civile nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia conţine dispoziţii potrivnice şi în baza art. 281² C. proc. civ. este necesară o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, împrejurare ce constituie o tergiversare a soluţionării cauzei.

Prin întâmpinarea formulată pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia prematurităţii plăţii arătând că după primirea cererilor de opţiune însoţite de documentele aferente, Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar le va analiza şi dacă sunt îndeplinite toate condiţiile se va dispune emiterea unui titlu şi plata despăgubirilor băneşti în numerar în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare.

În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii plăţii invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin întâmpinare Curtea de apel a reţinut că aceasta este neîntemeiată.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a supus controlului instanţei de contencios administrativ pretinsa neîndeplinire, de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a obligaţiei sale legale de emitere a titlului de plată pentru imobilul individualizat conform datelor menţionate în cererea de chemare în judecată, în Dispoziţia Primarului Municipiului Deva nr. 721 din 26 martie 2010.

În aceste condiţii, Curtea de apel a constatat că reclamanta este lipsită de un bun pe o perioadă a cărei durată depinde de două criterii: numărul cererilor de plată şi disponibilităţile financiare ale statului.

În speţa de faţă, reclamanta este lipsită de la momentul formulării opţiunii de plată în numerar de drepturile ce decurg din calitatea de creditor al sumei stabilite cu titlu de despăgubire. Folosirea sumei de bani astfel stabilită este amânată până la momentul existenţei disponibilităţilor financiare, în funcţie de data depunerii cererii de opţiune.

Prin Sentinţa civilă nr. 4500 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta CCSD să emită, în favoarea reclamantei, decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma reprezentând echivalentul în lei, la data emiterii deciziei, al sumei de 230.449,2 euro, potrivit Dispoziţiei nr. 721 din 26 martie 2010 a Primarului Municipiului Deva şi a obligat pârâta ANRP ca, subsecvent emiterii titlului de plată pentru suma de 500.000 RON, să achite reclamantei despăgubiri în numerar, după cum urmează: - suma de 250.000 RON în termen de maxim un an de la data emiterii titlului de plată - diferenţa de 250.000 RON în termen de maxim doi ani de la data emiterii titlului de plată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1469/57/2008 a obligat Primăria Municipiului Deva să emită dispoziţia prin care să acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti de 230.449,2 euro, echivalent în RON la data plăţii pentru teren înscris în CF.1387 nr. topografic 1064. 1097/1, 1096.1097/2 şi construcţii edificate.

În cauză a fost întocmit un raport de expertiză ce a stabilit suma cuvenită pentru suprafaţa de 2.262 mp teren şi construcţii la 230.449,2 euro.

În baza deciziei civile, Primarul Municipiului Deva a emis Dispoziţia nr. 721/2010 prin care „stabileşte acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti de 230.449,2 euro, echivalent în RON la data plăţii pentru imobilul teren înscris în CF nr. 1387 - Deva şi construcţii edificate conform Decizia civilă nr. 7/A/2010 a Curţii de Apel Alba Iulia”.

Dosarul aferent Dispoziţiei Primarului Municipiului Deva a fost înaintat ANRP Bucureşti conform Procesului-verbal nr. 15194 din 14 mai 2010.

Pârâta ANRP a susţinut prin întâmpinare că dispozitivul hotărârii menţionate cuprinde dispoziţii potrivnice, motiv pentru care a remis dosarul entităţii notificate în vederea completării acestuia cu o copie conformă cu originalul a încheierii de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 7/A/2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, însă nu a depus o dovadă în acest sens.

De altfel, conform Legii nr. 247/2005 pârâta CCSD nu avea posibilitatea restituirii dosarului în vederea completării acestuia cu acte de către entitatea notificată, care a emis Dispoziţia conform Legii nr. 10/2001, având doar competenţa de a verifica legalitatea strict cu privire la soluţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului.

Aspectele de nelegalitate sunt verificate de prefect, care emite avizul de legalitate.

Pentru aceste considerente, reţinând că de la data emiterii dispoziţiei până în prezent a trecut un interval considerabil, ce nu poate fi apreciat ca termen rezonabil de soluţionare a dosarului reclamanţilor, Curtea de Apel a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta CCSD să emită în favoarea reclamantei titlul de despăgubire pentru suma reprezentând echivalentul în RON la data emiterii deciziei al sumei de 230.449,2 euro potrivit Dispoziţiei nr. 721 din 26 martie 2010 a Primarului Municipiului Deva.

În temeiul disp. art. 181¹ alin. (3) lit. b) raportat la art. 14¹ Titlul VII Legea nr. 247/2005 a fost obligată pârâta ANRP prin Direcţia de acordare a despăgubirilor în numerar ca, subsecvent emiterii titlului de plată pentru suma de 500.000 RON să achite reclamantei despăgubiri în numerar după cum urmează: suma de 250.000 RON în termen de maxim 1 an de la data emiterii titlului de plată; iar diferenţa de 250.000 RON în termen de 2 ani de la data emiterii titlului de plată, urmând ca, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (3) lit. b) din lege, până la concurenţa despăgubirii totale acordate prin titlul de despăgubire, reclamanta să primească acţiuni emise de Fondul „Proprietatea”.

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

I. În motivarea recursului Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că în cauza supusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 721/2010 a fost transmis de Primăria Municipiului Deva, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 17094/CC.

În urma analizării dosarului de despăgubire s-a constatat faptul că prin Decizia civilă nr. 7/A din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1469/57/2008, instanţa a obligat primarul Municipiului Deva să emită dispoziţie prin care să acorde măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti de 230.449,2 Euro, echivalentul în RON la data plăţii, pentru teren înscris în CF 1387 nr. top 1064.1097/1, 1096/2 şi construcţiile edificate.

În considerente, instanţa de fond a reţinut că s-a dispus efectuarea unei expertize prin care să fie stabilit cuantumul măsurilor reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta. Aceste despăgubiri urmează a fi stabilite atât pentru terenul ce a fost expropriat prin Decretul nr. 164/1997 cât şi pentru construcţiile ce au fost edificate pe acest teren.

Prin Decretul nr. 164/1997 a fost expropriat teren în suprafaţă de 1.841 mp.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză suma de 230.449,2 Euro a fost stabilită pentru teren în suprafaţă de 2.262 mp şi construcţii.

Având în vedere că dispozitivul sentinţei civile sus-amintite cuprinde dispoziţii potrivnice, s-a solicitat reclamantei, efectuarea unei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, urmând a fi completat dosarul cu o copie, conformă cu originalul a încheierii de lămurire a dispozitivului.

Recurenta CCSD a mai susţinut că dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale trebuie să conţină toate înscrisurile precizate la pct. 16.5 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Prin urmare, nu se poate reţine că este un refuz nejustificat al Comisiei Centrale, solicitarea unor înscrisuri care, în mod obligatoriu, ar fi trebuit să se regăsească în dosarul de despăgubire.

Dosarul nr. 17094/CC a fost introdus pe lista următoarei Şedinţe a Comisiei Centrale în vederea emiterii deciziei conform Dispoziţiei nr. 721/2010 emisă de Primăria Municipiului Deva.

Instituirea procedurii administrative, la care s-a făcut referire are ca raţiune asigurarea unei proceduri unice şi corecte pentru toate persoanele aflate în situaţii similare.

Astfel, această procedură este pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică şi incertitudine pentru subiectele de drept vizate, fără ingerinţa unor factori externi, care să determine soluţii diferite în situaţii similare.

II. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin motivele de recurs, a arătat că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a respins excepţia prematurităţii cererii formulate de reclamanţi, obligând ANRP la emiterea titlului de plată şi efectuarea plăţii.

Recurenta a precizat că legiuitorul stabileşte astfel, pentru emiterea titlului de plată, termenul de 15 zile de la data disponibilităţilor financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opţiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, având în vedere numărul mare al cererilor de restituire formulate de foştii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea procedurii, legiuitorul a stabilit şi criteriul obiectiv pentru soluţionarea acestora, respectiv, cel al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opţiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.

Din raţiuni financiare, creanţele asupra Statului pot fi limitate sau eşalonate la plată şi nu pot fi plătite decât în condiţii de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudenţa CEDO, invocată de instanţa de fond în motivarea sentinţei pronunţate.

Nu în ultimul rând, însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsurile legislative existente, devenind astfel „legiuitor pozitiv", (cauza Broniowschi contra Poloniei).

Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat, iar cel al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor este fondat, motiv pentru care va admite acest recurs şi va respinge acţiunea formulată împotriva acestei autorităţi, ca prematură.

Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

I. În ceea ce priveşte recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menţionează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.

După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluţioneze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv şi nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluţionare.

Iniţial, Comisia Centrală a stabilit soluţionarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluţionare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerităţii procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde şi durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicţii este condiţionată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, aşa cum este cazul în speţă.

Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-şi organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerinţe, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudenţa CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în aşa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluţionarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt nefondate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

II. În ceea ce priveşte recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

Potrivit art. 18² din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se precizează că: „În cazul prevăzut la art. 18¹ alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel: a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcţie, care, după reţinerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare.

Potrivit pct. 18¹.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G nr. 1095/2005 şi completate şi modificate prin H.G nr. 128/2008 „după primirea cererilor de opţiune însoţite de documentele prevăzute în norme, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar le va analiza şi dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, vicepreşedintele care coordonează această direcţie va dispune:

a) emiterea unui titlu şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoana/persoanele îndreptăţită/îndreptăţite, în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare, dacă persoana îndreptăţită a optat exclusiv pentru această măsură, în conformitate cu prevederile art. 18² lit. a) din lege”.

Totodată, în vederea acordării despăgubirilor băneşti şi/sau în acţiuni, Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titlurile de plată şi, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, cereri însoţite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 18¹ din H.G. nr. 1095/2005.

Prin O.U.G nr. 62/2008 ce modifică şi completează Titlul VII al Legii nr. 247/2005 la art. 14¹ alin. (4) se statuează că: Sursele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcţie se asigură, până la listarea SC F.P. SA, din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la Fondul Proprietatea şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice.

Neavând titlu de despăgubire emis, neavând cerere de opţiune (cererea de opţiune este o cerere formulată de persoana îndreptăţită în care solicită în scris opţiunea privind plata în numerar sau în conversie a titlului de despăgubire şi care este înregistrată la Direcţia de Acordare a Despăgubirilor în Numerar), nefiind depuse celelalte documente prevăzute de pct. 18¹ din Normele Metodologice prevăzute de Hotărârea nr. 128/2008, care a modificat şi completat H.G. nr. 1095/2005), totuşi instanţa a obligat, la emiterea titlului de plată şi a titlului de conversie.

Potrivit art. III alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 62 din 30 iunie 2010 pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanţei amintite, se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Mai mult, pe perioada de suspendare, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală se va face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor sunt întemeiate, iar instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia prematurităţii ca neîntemeiată.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat, va admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva aceleiaşi sentinţe şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantei formulată împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ca prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 4500 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva aceleiaşi sentinţe şi modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei formulată împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, ca prematură.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 3647/2012. Contencios. Amendă pentru...		ICCJ. Decizia nr. 3654/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... →

ICCJ. Decizia nr. 3650/2012. Contencios

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3650/2012. Contencios