ICCJ. Decizia nr. 3862/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3862/2012
Dosar nr. 266/33/2012
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 17 august 2010, reclamanţii D.V., K.S., D.F., D.Ş., D.I., J.M., J.Ş., J.Gh., J.F. au solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Agenţia Domeniilor Statului şi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, să oblige pârâta Comisia judeţeană Cluj să solicite pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, predarea către Comisia Locală Cluj-Napoca, pe baza documentaţiei tehnice şi a actelor aferente, suprafaţa de 7 ha şi 5.643 mp din nr. top 13004 precum şi 1 ha şi 3.910 mp din nr. top 13635, ambele din CF 22720 Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanţii au precizat că au formulat prezenta acţiune oblică pentru a substitui lipsa de voinţă a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin sub acest aspect, întrucât prin sentinţa pronunţată în dosarul nr. 5720/211/2006, Judecătoria Cluj-Napoca le-a respins cererea, reţinând că terenul solicitat de ei se află în domeniul public al statului, în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură şi nu poate fi restituit în baza legilor fondului funciar, după cum rezultă din Legea nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs, arătând că în baza art. 31 alin. (2) din Legea 45/2009, coroborat cu art. 52 din aceeaşi lege, rezultă, per a contrario, că terenurile care nu mai corespund obiectului de cercetare-dezvoltare, pot fi trecute din domeniul public al Statului în cel privat.
2. Soluţia primei instanţe învestite cu soluţionarea cauzei
Prin Sentinţa civilă nr. 7682 din 6 mai 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că obiectul prezentei cauze nu vizează reconstituirea propriu-zisă a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenurilor în litigiu, ci înlăturarea unui impediment de ordin legal, care a condus la respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar şi anume, acela că în prezent terenurile a căror reconstituire o solicită se află în domeniul public al statului, nefiind predate Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Judecătoria a apreciat, dată fiind calitatea de autorităţi publice, în sensul dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, atât a Comisiei judeţene, cât şi a Comisiei locale de fond funciar, că natura juridică a raporturilor de drept pe care le implică predarea terenurilor aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, Comisiei locale de fond funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, nr. 1/2000, nr. 169/1997, este aceea a unor raporturi de drept administrativ public, iar actele emise în cadrul acestei proceduri sau, după caz, omisiunea ori refuzul emiterii lor au natură administrativă, aşa încât, cenzurarea lor pe cale judecătorească este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
A mai reţinut judecătoria că litigiul de faţă, chiar dacă are ca finalitate reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra suprafeţelor de teren mai sus menţionate, în temeiul legilor fondului funciar, nu face parte din categoria litigiilor din sfera fondului funciar date prin lege în competenţa judecătoriilor, litigii care după cum rezultă din dispoziţiile art. 51 - 65 din Legea nr. 18/1991, titlul IV din Legea nr. 247/2005, se circumscriu verificării condiţiilor pentru reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate la dispoziţia comisiilor locale persoanelor îndreptăţite şi verificării legalităţii actelor comisiilor de fond funciar, efectuate în legătură cu cererile formulate de persoanele îndreptăţite la reconstituire.
Cât despre posibilitatea asimilării unui litigiu de fond funciar, instanţa a considerat că aceasta ar contraveni prevederilor legale care instituie competenţa materială a judecătoriei în materia litigiilor legate de reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, norme care instituind o competenţă cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în domeniul contenciosului administrativ sunt, ca orice text de lege care prevede o excepţie, de strictă interpretare.
3. Soluţia celei de-a doua instanţe învestite cu soluţionarea cauzei
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ, iar prin Sentinţa civilă nr. 1216 din 6 februarie 2012, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, de asemenea invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, cauza fiind trimisă Curţii de Apel Cluj în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că litigiul, chiar dacă din punct de vedere procedural nu s-ar circumscrie materiei fondului funciar, din punct de vedere al pretenţiilor reclamanţilor intră în sfera materiei sus-amintite, deoarece se pune în discuţie obligarea unei comisii de stabilire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/199, să îndeplinească formalităţile necesare, care s-ar circumscrie în mod evident tot dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, pentru a pune la dispoziţia Comisiei locale Cluj-Napoca terenul pentru care reclamanţii solicită reconstituirea dreptului pe proprietate în baza legilor fondului funciar.
Cu alte cuvinte, tribunalul a apreciat că este vorba de un litigiu de fond funciar care se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Titlului IV din Legea nr. 247/2005 şi nu litigiu de contencios administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
4. Hotărârea dată în regulatorul de competenţă
Prin Sentinţa nr. 152 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa soluţionării cererii formulate de reclamanţii D.V., K.S., D.F., D.Ş., D.I., J.M., J.Ş., J.Gh., J.F. în contradictoriu cu pârâţii pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Agenţia Domeniilor Statului şi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri menite să creeze condiţiile pentru formularea ulterioară a unei acţiuni întemeiate pe Legea nr. 18/1991.
Dată fiind calitatea de autorităţi publice a Comisiei Locale şi Judeţene de aplicare a Legii fondului funciar şi obiectul acţiunii care nu are ca rezultat imediat reconstituirea dreptului de proprietate, ci tinde doar să creeze premisele pentru formularea ulterioară a unei astfel de acţiuni, Curtea de apel a apreciat că revine Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ competenţa de soluţionare a cauzei.
5. Recursul promovat de reclamanţi
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal au formulat recurs reclamanţii, arătând că apreciază că soluţia pronunţată în soluţionarea conflictului de competenţă ivit este nelegală întrucât a fost nesocotit obiectul dedus judecăţii, fiind evident că prin demersul lor tinde la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.
S-a mai arătat că împrejurarea că s-a solicitat obligarea Comisiei judeţene de a pune, în final, la dispoziţia Comisiei locale o serie de terenuri, nu prezintă decât cereri de îndeplinire a obligaţiei prevăzute de legile fondului funciar, în acord şi cu dispoziţiile H.G. nr. 890/2005.
În fine, recurenţii au mai arătat că într-o speţă identică, Curtea de Apel Cluj a stabilit că-i aparţine judecătoriei competenţa de soluţionare a cauzei.
6. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând regulatorul de competenţă raportat la obiectul acţiunii reclamanţilor şi faţă de motivele de recurs înfăţişate, dar şi de apărările intimatei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, reţine că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă sens în care se va şi modifica hotărârea atacată, urmare admiterii recursului, în considerarea celor în continuare arătate.
În acord cu cele reţinute şi de Tribunalul Cluj prin Sentinţa civilă nr. 1216 din 6 februarie 2012, Înalta Curte apreciază că cererea cu care reclamanţii recurenţi au învestit instanţa are natura juridică a unei cereri civile, circumscrise materiei fondului funciar, formalităţile solicitate a fi îndeplinite, în temeiul Legii nr. 18/1991, tocmai de către entităţile abilitate în baza acestui act normativ, ţinând evident de reconstituirea dreptului de proprietate.
De altfel chiar prima instanţă învestită a calificat acţiunea de faţă ca fiind o acţiune civilă oblică. Simplul fapt că pârâţii chemaţi în judecată sunt autorităţi publice nu transformă automat acţiunea de faţă într-un litigiu de contencios administrativ, câtă vreme, astfel cum cu deplin temei s-a arătat, nu sunt întrunite în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, cerinţele art. 1, 8 şi 10 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
În plus, este de notat că în cuprinsul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001 prin care s-a creat Agenţia Domeniilor Statului se prevede că terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu legile fondului funciar, solicitate potrivit prevederilor Legilor nr. 18/1991, şi nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale.
Urmează aşadar ca instanţa civilă iniţial sesizată să soluţioneze cauza de faţă, în limitele învestirii sale şi potrivit reglementărilor în materia fondului funciar şi altor prevederi relevante, potenţial incidente, cu aplicarea art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. recursul de faţă fiind admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa modificării hotărârii atacate în sensul stabilirii competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.V., K.S., D.F., D.Ş., D.l., J.M., J.Ş., J.Gh., J.F. împotriva Sentinţei nr. 152 din 28 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3853/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4114/2012. Contencios → |
|---|
