ICCJ. Decizia nr. 3853/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3853/2012
Dosar nr. 2248/2/2010
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 11 martie 2010, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul C.N. solicitând să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, se solicita verificarea, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar.
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. S/DI/1/1226 din 22 aprilie 2009, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1978, de către organele de miliţie, „pentru încadrarea informativă a elementelor implicate în furturi de şi din autoturisme”.
Ulterior, în anul 1980, acesta a fost recrutat de către UM X „pentru acţiuni speciale pe linia obiectivului „E.L.", precum şi pentru supravegherea cetăţenilor străini aflaţi la studii în România şi a emigranţilor români stabiliţi în R.F.G. şi S.U.A.".
A semnat un angajament, având numele conspirative „N." (1978 -1980) şi „C." (1980 -1985).
Reclamantul a susţinut că informaţiile furnizate de pârât îndeplinesc condiţia de a se referi la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi au fost exploatate informativ în dosarele semnalate, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate nu rămâneau fără urmări.
În concluzie, a opinat reclamantul, aceste informaţii au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului: dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libera circulaţie prev. de art. 12 din acelaşi Pact, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prev., de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul sus-menţionat.
Reclamantul a precizat că, potrivit documentelor din dosarul SIE nr. 44776 al cărui titular este pârâtul, acesta a „ajutat" organele de Securitate „în realizarea unei combinaţii informativ-operative de compromitere a lui E.G. şi a altor angajaţi ai "E.L." faţă de conducerea americană a postului". Pentru aceasta a fost recompensat la data de 28 septembrie 1983 cu suma de 500 RON.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamantul omite să precizeze din ce structură făcea parte UM X, subunitatea UM Y şi că a fost recrutat de Serviciul de Informaţii Externe care nu a avut nicio atribuţie pe linie de poliţie politică.
A susţinut că prima recrutare din anul 1978, dar şi cea de-a doua recrutare din anul 1980 au fost făcute doar formal, pentru a i se permite plecarea în Germania în calitate de cascador, respectiv în fosta R.D.G. pentru executarea unor scene de cascadorie auto într-un film produs de studiourile D.B. şi în fosta R.F.G., tot pentru executarea unor astfel de scene.
Pârâtul a susţinut că toate aşa-zisele note informative erau „umflate" tocmai pentru a i se facilita plecarea în Germania, iar informaţiile conţinute de respectivele note erau cunoscute de lucrătorul de Securitate din alte surse.
Cu privire la faptul că informaţiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, pârâtul a invocat Raportul din 20 septembrie 1983 menţionat în nota de constatare, raport în care se precizează contribuţia pârâtului care nu are nicio legătură cu suprimarea ori îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Această contribuţie vizează, în opinia pârâtului, descoperirea şi combaterea unor infracţiuni în care erau implicate persoane implicate în afaceri ilegale cu cetăţeni străini suspecţi de apartenenţa la organizaţii teroriste internaţionale, trafic de valută şi comercializare ilegală de obiecte străine.
Pe parcursul soluţionării cauzei, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin Sentinţa nr. 3140 din 3 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) şi a art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fond, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul C.N. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei invocate de pârât, având în vedere că aceasta are ca obiect dispoziţii dintr-o ordonanţă în vigoare care au legătură cu soluţionarea cauzei, iar pe fondul excepţiei a reţinut că este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut, în esenţă, că pârâtul a fost recrutat de organele de miliţie pentru încadrarea informativă a elementelor implicate în furturi de şi din autoturisme, în perioada 1978 - 1980.
Analizând actele dosarului, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
A constatat instanţa de fond că în perioada colaborării pârâtul a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist cum ar fi: intenţia de emigrare într-o ţară occidentală, stabilirea şi întreţinerea unor legături cu cetăţeni străini, exprimarea unor nemulţumiri cu privire la condiţiile de trai din ţară, la regimul social-politic, comentarii tendenţioase şi negative referitoare la aspecte ale vieţii politice, economice şi sociale, toate aceste manifestări având un caracter ostil regimului comunist.
De asemenea, prin activitatea sa, a contribuit la realizarea de către organele de Securitate a unei combinaţii informativ operative de compromitere a unor angajaţi ai postului de radio „E.L." fiind şi recompensat cu suma de 500 RON pentru această activitate.
Referitor la susţinerile pârâtului, Curtea a considerat că acestea nu pot fi reţinute ca argumente în sprijinul soluţiei de respingere a acţiunii, faţă de următoarele considerente:
Este irelevantă susţinerea că a fost recrutat de Serviciul de Informaţii Externe care nu a avut nicio atribuţie pe linie de poliţie politică, atât timp cât art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care defineşte noţiunea de colaborator al Securităţii nu foloseşte noţiunea de „poliţie politică", ci se referă la condiţia furnizării unor informaţii lucrătorilor Securităţii.
Or, această condiţie este neîndeplinită în cauză, Serviciul de Informaţii Externe făcând parte din structura Securităţii, U.M. X, subunitatea U.M. Y reprezentând un serviciu de informaţii externe care funcţiona în cadrul unei unităţi teritoriale a Securităţii.
Instanţa a mai reţinut că din conţinutul celor două rapoarte de recrutare, rezultă că pârâtul era prieten cu cei doi ofiţeri care l-au recrutat, însă acest aspect nu reprezintă nici un fel de relevanţă din punct de vedere al reţinerii calităţii sale de colaborator al Securităţii.
Aprecierea că cele două recrutări au fost făcute formal, pentru a-i permite plecarea în Germania în calitate de cascador este lipsită de suport probator, iar sub aspectul colaborării sale cu Securitatea sunt importante informaţiile pe care le-a furnizat efectiv, informaţii care se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Neîntemeiată este şi susţinerea potrivit căreia, informaţiile furnizate erau cunoscute de căpitanul D.P. din alte surse, Curtea constatând că notele informative de la dosar sunt olografe, semnate de pârât cu numele conspirativ, iar informaţiile cuprinse în rapoartele întocmite de lucrătorul de Securitate coincid cu cele menţionate în notele informative date de pârât, ceea ce demonstrează că ele proveneau de la pârât şi nu de la alte surse.
Referitor la consideraţiile pe care pârâtul le face cu privire la scrisoarea adresată postului de radio „E.L.", în cadrul cărora îşi exprimă nedumerirea căi un informator al Securităţii şi-ar declina adevărata identitate, se reţine că acestea sunt aprecieri fără fundament juridic, ce nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.
În speţă este îndeplinită şi cea de a doua condiţie reglementată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aceea că informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Informaţiile furnizate de pârât, astfel cum au fost reţinute de instanţă, au îngrădit dreptul la viaţă privată prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libera circulaţie prevăzute de art. 12 din acelaşi Pact, precum şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prev. de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul sus-menţionat.
Instanţa a mai reţinut că faptele la care se face referire în raportul din 20 septembrie 1983 întocmit de căpitan D.P. sunt relevante şi din punct de vedere penal, prin calificarea unora din ele ca infracţiuni, dar din aprecierea că ele reprezintă activitate ostilă ţării şi din conţinutul lor concret rezultă că erau considerate manifestări îndreptate împotriva regimului comunist.
Astfel, simplul fapt că un cetăţean român are legături cu cetăţeni străini constituia o activitate ostilă regimului comunist, aceste legături putând avea şi o conotaţie penală în funcţie de afacerile care se derulau între aceste persoane, apreciate în raport ca fiind ilegale.
De asemenea, simpla deţinere de valută şi obiecte din străinătate era considerată o activitate de aceeaşi natură, pentru că presupunea existenţa unor legături cu cei din străinătate, indiferent dacă în sarcina persoanei se reţinea sau nu săvârşirea unei infracţiuni legată de deţinerea sau traficarea acestora.
Concluzionând, instanţa a apreciat că sunt irelevante susţinerile pârâtului privind contribuţia sa la descoperirea unor infracţiuni, în condiţiile în care informaţiile pe care le furniza Securităţii denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâtul C.N. care a invocat, în mod generic, dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se reţine calitatea sa de colaborator al Securităţii.
Instanţa de fond a interpretat greşit probele administrate şi a reţinut fără temei că ar fi fost dovedită activitatea sa de colaborator al Securităţii, raportat la relatările C.N.S.A.S., vizavi de notele informative.
Instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că susţinerile sale nu sunt relevante, ignorând faptul că cele două recrutări s-au făcut formal, fiind necesare pentru a i se facilita plecarea în Germania, în fosta R.D.G., în calitate de cascador.
În legătură cu aşa-zisa „combinaţie operativă" de compromitere a unor angajaţi ai postului de radio E.L., instanţa de fond nu a studiat suficient documentele prezentate şi nu a observat că scrisoarea trimisă directorului general al postului de radio nu a fost redactată sau semnată de recurent;
Informaţiile cuprinse în notele informative nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pentru a se considera îndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ci au vizat aspecte de natură penală, recrutarea sa fiind făcută pentru descoperirea şi combaterea unor infracţiuni în care erau implicate persoane în afaceri ilegale cu cetăţeni străini suspecţi de apartenenţa la organizaţii teroriste internaţionale, trafic de valută şi comercializare ilegală de obiecte străine, aşa cum rezultă din Raportul întocmit la data de 20 septembrie 1983 menţionat în nota de constatare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume: persoana în cauză să fi furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului comunist; aceste informaţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Sub acest aspect, susţinerea recurentului în sensul că în cazul său nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, aşa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, recurentul-pârât a colaborat cu organele Securităţii, fiind recrutat pentru prima oară în anul 1978, colaborarea durând până în anul 1980, iar pentru a doua oară a fost recrutat pentru perioada 1980 - 1985. În urma recrutării, recurentul-pârât a colaborat cu organele securităţii sub numele conspirativ „N.” şi „C.”.
Tot astfel, din notele informative depuse la dosar şi necontestate ca autenticitate, precum şi din rapoartele întocmite de lucrătorii securităţii în legătură cu activitatea depusă de recurent, rezultă cu certitudine că acesta a furnizat în perioada colaborării, informaţii care denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv: intenţia de emigrare într-o ţară occidentală, stabilirea şi întreţinerea de legături cu cetăţeni străini, exprimarea nemulţumirii cu privire la condiţiile de trai, ş.a.
Or, toate aceste informaţii aveau drept consecinţă îngrădirea dreptului la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libera circulaţie, precum şi dreptul la libera exprimare şi libertatea opiniilor.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că este irelevantă împrejurarea că recurentul-pârât, cascador de profesie, a colaborat „formal” cu organele securităţii pentru a i se permite plecarea sa în Germania, de vreme ce informaţiile furnizate sub forma notelor informative olografe şi semnate de recurent, se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Constatând netemeinicia motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât, Curtea reţine şi faptul că toate notele informative depuse la dosar sunt semnate de recurent cu numele conspirativ şi că informaţiile cuprinse în rapoartele întocmite de lucrătorul de securitate, coincid cu cele menţionate în notele informative date de recurent.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N. împotriva Sentinţei nr. 3140 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3654/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3862/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
