ICCJ. Decizia nr. 4114/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4114/2012
Dosar nr. 3033.1/2/2009
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 septembrie 2008, sub nr. 33584/3/2008, reclamantul C.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, obligarea autorităţii pârâte la comunicarea unor informaţii din dosarul său personal.
Prin Sentinţa nr. 3190 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâtă şi s-a respins acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C.Gh., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 33584/3/2008.
În şedinţa publică de la data de 16 martie 2009, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 702 din 16 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în raport cu obiectul acţiunii şi calitatea autorităţii pârâte, de organ de specialitate de nivel central, conform art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007, în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 martie 2009 sub nr. unic 3033/2/2009.
Prin Sentinţa nr. 3481 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtă şi pe cale de consecinţă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul C.Gh.
Împotriva Sentinţei nr. 3481 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul C.Gh.
Prin Decizia nr. 2928 din 3 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de C.Gh., s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La data de 15 februarie 2011, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a depus la dosar, în conformitate cu dispoziţiile instanţei, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Adresei nr. 983612 din 16 iunie 2008, precum şi înscrisuri care au fost identificate în dosarul personal al reclamantului.
Prin Sentinţa nr. 2270 din 23 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 579 din 21 aprilie 2008 şi reînregistrată sub nr. 983585 din 19 mai 2008, comunicarea de informaţii şi înscrisuri Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul M.I.R.A.
Pârâta, prin răspunsul formulat la data de 16 iunie 2008, a răspuns cererii reclamantului în sensul că se poate prezenta pentru consultarea dosarului personal, inclusiv pentru obţinerea de copii ale documentelor, potrivit legii.
La solicitarea instanţei, pârâta a depus la dosar înscrisuri din dosarul personal al reclamantului, înscrisuri pe care acesta avea posibilitatea să le cunoască, dacă s-ar fi prezentat pentru consultarea dosarului conform art. 25 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind soluţionată, chiar dacă reclamantul nu este mulţumit de conţinutul răspunsului.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, C.Gh., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs, reclamantul a arătat că instanţa a reţinut greşit că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a actelor solicitate, că s-au nesocotit îndrumările instanţei de casare, că se impunea admiterea acţiunii şi obligarea autorităţii pârâte să-i comunice înscrisurile solicitate, deoarece nu conţin informaţii clasificate.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a solicitat respingerea recursului întrucât au fost depuse la dosarul instanţei de fond actele solicitate de reclamant.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea, situaţia de fapt şi legislaţia aplicabilă în cauză, constată că recursul este fondat, după cum se va explica în continuare.
Reclamantul a solicitat pârâtului să-i comunice o serie de acte şi înscrisuri care se aflau la dosarul său personal.
Pârâtul i-a răspuns reclamantului că are posibilitatea obţinerii copiilor solicitate prin consultarea dosarului personal la sediul direcţiei de specialitate.
Prin Decizia nr. 2928 din 3 iunie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a calificat cererea formulată de reclamant ca fiind refuz nejustificat al autorităţii.
În rejudecare, instanţa de fond a considerat că depunerea unor înscrisuri la dosarul cauzei echivalează cu soluţionarea cererii de comunicare a actelor cerute de reclamant.
Soluţia este greşită pentru că reclamanta a solicitat eliberarea unor copii de pe actele existenţe în dosarul său personal.
Din conţinutul deciziei de casare, care în baza art. 315 C. proc. civ. este obligatorie pentru instanţa de trimitere, rezultă că în baza art. 25 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, reclamantul-recurent avea dreptul să i se elibereze copii ale actelor, dacă nu conţin informaţii clasificate.
Or, depunerea la dosar a unor înscrisuri nu poate fi asimilată noţiunii de eliberare de copii folosită de legiuitor în cuprinsul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Prin soluţia pronunţată, instanţa de fond a nesocotit dezlegarea problemei de drept dată de către instanţa de casare.
În raport de faptul că nu au fost comunicate actele cerute de reclamant, în baza art. 312 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, modificarea sentinţei, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului să comunice înscrisurile solicitate, cu respectarea art. 25 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.Gh. împotriva Sentinţei nr. 2270 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantului C.Gh. şi obligă autoritatea publică pârâtă la comunicarea înscrisurilor solicitate de reclamant, cu respectarea art. 25 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3862/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4236/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
