ICCJ. Decizia nr. 3654/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3654/2012
Dosar nr. 508/59/2011
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 385 din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a dispus anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 7967 din 18 decembrie 2010, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav, cu deficienţă funcţională gravă, cu asistent personal, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost încadrată în grad de handicap grav ca urmare a faptului că a suferit trei amputaţii: haluce şi deget II picior drept (la 23 decembrie 2008), 1/3 superioară gamba dreaptă (la 24 decembrie 2008) şi 1/3 inferioară coapsa dreaptă (la 6 ianuarie 2009), după cum rezultă din certificatul medical depus la dosar.
Prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3952 din 7 iulie 2009, aceasta a fost încadrată în grad de handicap grav, fiindu-i recunoscut şi dreptul la asistent personal, în temeiul art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În certificatul astfel emis s-a menţionat că acesta este revizuibil până în data de 7 iunie 2010, pe baza unui certificat medical şi al unui referat privind situaţia socio-psiho-socială a reclamantei.
La revizuirea astfel programată, s-a emis Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3320 din 24 august 2010, prin care s-a stabilit că reclamanta se încadrează în grad de handicap grav, fără asistent personal, încadrarea nefiind supusă revizuirii.
Reclamanta a contestat acest certificat în termen de 30 de zile de la comunicare, în condiţiile reglementate de art. 13 din H.G. nr. 430/2008 şi, respectiv, art. 13 din O.G. nr. 14/2003, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Aceasta a emis decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7967 din 18 decembrie 2010, prin care a menţinut încadrarea în gradul de handicap, fără asistent personal. Decizia a fost motivată doar prin trimitere la Criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007, al Ministerului Sănătăţii Publice, fără a se indica ce elemente din situaţia socio-psiho-socială a reclamantei au determinat înlăturarea beneficiului acordat anterior, de a fi asistată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că obiectul litigiului este reprezentat de neacordarea asistentului personal prin Decizia Comisiei Superioare nr. 7967 din 18 decembrie 2010.
Art. 34 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap stipulează că persoana cu handicap are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-sociale la un asistent personal. Documentaţia medicală precum şi ancheta socială nu relevă a fi necesar asistentul personal.
Recurentul mai arată că instanţa de fond a dispus cu încălcarea dispoziţiilor normative în vigoare măsura acordării asistentului personal în această cauză.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin acţiunea formulată, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 7967 din 18 decembrie 2010, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, care să prevadă dreptul său la asistent personal, prevăzut de art. 35 din Legea nr. 448/2006.
Reclamanta a arătat că are 77 de ani, este văduvă, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă şi suferă de diabet de mai mulţi ani. Boala de care este afectată a cauzat amputarea piciorului drept deasupra genunchiului precum şi a unui deget de la piciorul stâng.
De asemenea, s-a susţinut că nu este capabilă să se gospodărească singură, fiind îngrijită de fiica sa cea mare, P.V.
Prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3952 din 7 iulie 2009, reclamanta a fost încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal, actul fiind valabil un an de zile.
La reevaluarea acestuia, s-a emis Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3320 din 24 august 2010 prin care s-a menţinut încadrarea în gradul de handicap grav, dar nu i s-a recunoscut reclamantei dreptul la asistent personal.
Situaţia reclamantei nu a suferit modificări esenţiale, de la data emiterii certificatului anterior, după cum rezultă din ancheta socială ale cărei concluzii sunt consemnate în Raportul nr. AS 69233 din 14 mai 2010.
Reclamanta a contestat certificatul emis la 24 august 2010, iar prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 7967 din 18 decembrie 2010, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap i-a respins contestaţia, păstrând încadrarea în gradul de handicap grav, fără asistent personal.
Decizia a fost motivată prin trimitere la Criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007, al Ministerului Sănătăţii Publice.
Or, aceste criterii vizează aspecte exclusiv de ordin medical, dar nu reglementează modul de stabilire a dreptului la însoţitor personal, reglementat de art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Aceleaşi criterii erau în vigoare şi la data emiterii Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3952 din 7 iulie 2009, iar în situaţia personală a reclamantei nu au intervenit schimbări, deoarece aceasta este în întregime dependentă de o altă persoană.
Înalta Curte constată că, în situaţia reclamantei, nu au intervenit schimbări de la data emiterii Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3952 din 7 iulie 2009, astfel încât nu se justifică schimbarea încadrării, prin înlăturarea dreptului la asistent personal.
Din actele şi lucrările dosarului, prezentate şi în cadrul procedurii de revizuire a certificatului anterior, rezultă că reclamanta „necesită ajutor integral din partea altei persoane pentru: efectuarea igienei personale, vestimentare şi a locuinţei, procurarea, prepararea şi servirea hranei, efectuarea cumpărăturilor, deplasarea în interiorul şi în afara locuinţei, procurarea, dozarea şi administrarea medicamentelor … nu prezintă autonomie în ce priveşte deplasarea în interiorul şi în exteriorul locuinţei şi necesită sprijin din partea altei persoane”.
În cauza de faţă pe lângă factorii medicali care au justificat încadrarea reclamantei în grad de handicap grav, pot fi identificaţi şi factori psihosociali, care să motiveze recunoaşterea dreptului său la asistent personal.
Conform art. 35 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care statuează că „persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la un asistent personal”.
Aşadar, legea recunoaşte dreptul la asistent personal al persoanelor încadrate în grad de handicap grav, doar în funcţie de situaţia socio-psiho-medicală a acestora, iar în cazul reclamantei această situaţie justifică acordarea acestui beneficiu, un argument în acest sens constituindu-l şi împrejurarea că i s-a recunoscut anterior dreptul la asistent personal, în situaţia sa socio-psiho-medicală nefiind înregistrate modificări de la data emiterii Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3952 din 7 iulie 2009.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 385 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3650/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3853/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
