ICCJ. Decizia nr. 3665/2012. Contencios. Acţiuni împotriva ordonanţelor guvernului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3665/2012
Dosar nr. 978/2/2011
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 5357 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii, şi în consecinţă respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul D.S. în contradictoriu cu pârâtul G.R., prin care se solicita anularea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond, evocând dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 146 din Constituţia României, ale art. 9 din Legea nr. 55472004 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, precum şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 660/2007, a arătat că ordonanţele de guvern pot fi supuse numai controlului de constituţionalitate, fiind inadmisibilă o acţiune prin care s-ar solicita, în contencios administrativ, pe cale directă, anularea unei ordonanţe de guvern, fără a se solicita şi anularea unui act administrativ emis în baza acesteia.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul D.S., solicitând modificarea acesteia şi, pe fond, admiterea acţiunii sale cu anularea, pe cale de consecinţă, a O.G. nr. 137/2000.
În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că în mod nejustificat şi nelegal prima instanţă nu a examinat şi nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, că sentinţa recurată nu a fost motivată în fapt şi în drept şi că instanţa fondului a avut o atitudine părtinitoare faţă de autorităţile statului.
3. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond s-a pronunţat în mod legal, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii, excepţie peremptorie şi dirimantă, şi în mod întemeiat a apreciat, ca inadmisibilă, cererea reclamantului privind anularea O.G. nr. 137/2000, motivarea primei instanţe fiind exhaustivă sub acest aspect.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din Ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Formularea textului normativ menţionat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, aşa cum a procedat reclamantul, anularea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, acţiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituţionalităţii ordonanţei, pe calea incidentală a unei excepţii, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.
Întreaga construcţie a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acţiunile împotriva ordonanţelor de guvern îndreptăţeşte concluzia că ordonanţele de guvern nu pot fi desfiinţate decât pe calea controlului de constituţionalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.
În concluzie, criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinţei de fond, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin (3) din Legea 554/2004, Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de D.S. împotriva sentinţei civile nr. 5357 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3644/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3666/2012. Contencios → |
|---|
