ICCJ. Decizia nr. 3678/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3678/2012
Dosar nr. 1432/2/2011
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.I.(E.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea acestora la eliberarea diplomei sale de licenţă şi a suplimentului la diplomă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în anul 2006 s-a înscris la Facultatea de Psihologie - Pedagogie, specializarea Psihologie, din cadrul Universităţii S.H., forma de învăţământ la distanţă, că a promovat examenul de licenţă - sesiunea iulie 2009, obţinând titlul de licenţiată în psihologie, potrivit Adeverinţei din 25 iulie 2009 şi că, în aceste condiţii avea dreptul, potrivit Ordinului M.E.C.T. nr. 2284/2007, la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la aceasta.
A mai arătat că la data de 14 decembrie 2010 a solicitat universităţii eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diplomă, însă nu a primit niciun răspuns în termenul legal de 30 de zile prevăzut de Legea 554/2004.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4905 din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea reclamantei ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, evocând dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, a reţinut că în cauză s-a dispus prin rezoluţie citarea reclamantei cu menţiunea timbrării cererii de chemare în judecată, sub sancţiunea anulării cererii, dar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de dispoziţiile legale enunţate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta S.I.(E.), solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.
În motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, că nu s-a putut prezenta la termenul fixat pentru judecată şi că şi-a îndeplinit în termen obligaţia de plată a taxei de timbru.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma susţinerilor recurentei, a înscrisurilor cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite, pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte constată că la 10 martie 2011, reclamanta S.I.(E.) a fost citată cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,3 RON.
Potrivit Chitanţei din data de 15 aprilie 2011, reclamanta a achitat taxa de timbru în cuantum de 4 RON.
În data de 14 septembrie 2011, recurenta a depus, la dosarul cauzei, chitanţa menţionată privind plata taxei de timbru, precum şi timbru judiciar în valoare de 0,30 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificată şi republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit dispoziţiilor alin. (3) neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Această sancţiune intervine, potrivit dispoziţiilor legale sus-citate, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul de judecată.
Dovada achitării taxei, precum şi a datei achitării, se fac prin chitanţa emisă de către instituţiile abilitate a încasa taxa.
Astfel, textul legii sancţionează neîndeplinirea obligaţiei de plată în termen, nu nedepunerea dovezii plăţii în termen.
Or, în prezenta speţă, recurenta a achitat taxele de timbru la data de 15 aprilie 2011, deci înainte de termenul fixat de către instanţa de judecată.
În aceste condiţii, Înalta Curte nu poate decât constata respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu efect asupra invalidării sancţiunii anulării cererii reclamantei.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de S.I.(E.) împotriva Sentinţei civile nr. 4905 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 367/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 3679/2012. Contencios → |
|---|
