ICCJ. Decizia nr. 3679/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3679/2012
Dosar nr. 8869/2/2009
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3544 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta R.V.C. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. şi, în consecinţă, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Bucureşti, Calea Griviţei Bucureşti, compus din teren şi constucţie demolată, precum şi la plata sumei de 384 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natura a imobilului, situat în Municipiul Bucureşti, Calea Griviţei, că prin Dispoziţia nr. 7841 din 20 aprilie 2007, P.M.B., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul aferent fiind transmis Secretariatului C.C.S.D. şi declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea a arătat că dosarul, analizat deja în privinţa legalităţii respingerii cererii de destituire în natură a imobilului, situat în Municipiul Bucureşti, Calea Griviţei, nu a parcurs procedura administrativă, reţinându-se culpa pârâtei pentru tergiversarea neîntemeiată în soluţionarea cererii formulate de reclamantă.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs C.C.S.D., solicitând modificarea sentinţei nr. 94 din 10 ianuarie 2012 în sensul respingerii cererii reclamanţilor ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod netemeinic că în speţă ar fi fost încălcat dreptul intimatei la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire, fără a ţine cont de aspectele obiective şi procedura complexă privind soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative.
A invocat neregularităţi în cea ce priveşte dosarul intimatei.
A criticat şi obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, faţă de obiectul şi complexitatea redusă a cauzei, arătând şi că, întrucât C.C.S.D. reprezintă statul român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată .
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul formulat este nefondat şi va fi respins, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Municipiul Bucureşti, Calea Griviţei, Sector 1, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire fiindu-i recunoscută prin Dispoziţia nr. 7841 din 20 aprilie 2007 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti.
Prin această dispoziţie a fost soluţionată notificarea înregistrată sub nr. 2302 din 04 aprilie 2001.
Este adevărat că dispoziţiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispoziţiile legale mai sus menţionate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluţionată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorităţii publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare.
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificare formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 36283/ CC la data de 7 iunie 2007.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.L.F.
Pe de altă parte, susţinerile recurentei privind viciile Dispoziţiei nr. 7841 din 20 aprilie 2007 exced atribuţiilor acordate acestei autorităţi, în acest stadiu al procedurii, de normele legale incidente, nefiind, pe de altă parte, nici probate în mod satisfăcător, în condiţiile în care intimata a depus toată documentaţia necesară, întregul demers având aparenţa unui act îndeplinit exclusiv pro causa, în încercarea recurentei de a-şi justifica pasivitatea.
Înalta Curte mai constată că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor şi a etapelor procedurii administrative.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului U.E., consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că până la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.
Toate aceste elemente conturează cu pregnanţă caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către C.C.S.D. şi depăşirea limitelor termenului rezonabil de soluţionare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudenţa C.E. d.O.
În acest context, soluţia Curţii de apel este legală şi se impune a fi menţinută.
Obligaţia de a emite titlul de despăgubire include, în mod firesc, parcurgerea tuturor etapelor administrative aferente, critica recurentei fiind nefondată sub acest aspect.
În ceea ce priveşte problema cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, în speţă, titulara obligaţiei deduse judecăţii, în culpă pentru neîndeplinirea acesteia, şi care a căzut în pretenţii, în sensul art. 274 C. proc. civ., este însăşi pârâta C.C.S.D., condiţii în care criticile acesteia privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate.
Cuantumul acestei sume, modice, nu poate fi apreciat ca nejustificat în raport de obiectul şi complexitatea prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 3544 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3678/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3680/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
