ICCJ. Decizia nr. 369/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 369/2012
Dosar nr. 1606/54/2011
Şedinţa de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1) Reclamantul S.F. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ denumit preaviz cu nr. 38827 emis la 05 iulie 2011 de către A.N.V., înregistrat sub nr. 22986 din 06 iulie 2011 la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, act ce reţine măsura reorganizării postului ocupat în cadrul Compartimentului de Informaţii Vamale - D.R.A.O.V. Craiova, corespunzător funcţiei publice de consilier grad profesional superior, act ce a impus totodată obligarea sa la participarea la examen în vederea ocupării unei funcţii publice corespunzătoare vacante.
În motivarea cererii, s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale unui asemenea demers, prin raportare la cerinţele legale, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente, prezenta cerere fiind ulterioară realizării, în condiţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, a procedurii prealabile.
Astfel, în ce priveşte cazul bine justificat, reclamantul a arătat că măsura reorganizării postului deţinut contravine Legii 188/1999, fundamentarea măsurii reţinută prin respectivul act administrativ aflându-se într-o contradicţie evidentă cu prevederile legii cadru reprezentată de Statutul Funcţionarilor Publici, categorie profesională din care face parte.
Referitor la natura juridică a preavizului, reclamantul a arătat că nu este un simplu act de informare (asimilat unei operaţiuni administrative), ci un veritabil act emis de o autoritate publică, cu caracter executoriu şi obligatoriu, ce informează asupra reorganizării postului deţinut.
În ce priveşte cerinţa prevenirii unei pagube iminente, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil, reclamantul a apreciat că este îndeplinită, întrucât măsura este dispusă fără verificarea incidenţei vreuneia din cele două situaţii strict şi limitativ prevăzute de lege ca fiind de natură a conduce la reducere, fapt ce contravine dreptului la carieră şi la stabilitate în funcţie.
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii prin care se solicită suspendarea executării preavizului, ca fiind rămasă fără obiect, întrucât preavizul şi-a produs efectele în ceea ce-l priveşte pe reclamant, fiind emis Ordinul nr. 7505 din 02 august 2011, prin care, începând cu data de 08 august 2011 acestuia i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică.
Tot prin întâmpinare, pârâta a invocat pe cale de excepţie şi inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării preavizului, având în vedere că preavizul nu este un act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere şi nu modifică sau stinge raporturi juridice şi astfel nu poate fi atacat în contencios administrativ.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 431 din 30 septembrie 2011 a dispus respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantul S.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că deşi emis de o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, actul a cărei executare se solicită a fi suspendat nu prezintă caracteristicile unui act administrativ, reprezentând un simplu act de informare al cărui scop era acela de a-i comunica reclamantului măsurile care urmează a fi dispuse în baza unor acte administrative distincte.
Având în vedre că una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, vizează contestarea unui act administrativ, preavizul nr. 38827 din 5 iulie 2011 neîntrunind condiţiile pentru a fi astfel calificat, cererea de suspendare formulată de reclamant va fi respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.F., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că ne aflăm în prezenţa unui simplu act de informare, întrucât actul în cauză are, în mod neîndoielnic, natura juridică a unui act administrativ cu caracter executoriu şi obligatoriu.
2) Pretinsa reorganizare, susţine recurentul, este similară în accepţiunea emitentului Ordinului nr. 2407 din 4 iulie 2011, cu reducerea postului, fiind dispusă cu nesocotirea prevederilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 R, fără verificarea incidenţei vreuneia din cele două situaţii strict şi limitativ prevăzute de lege ca fiind de natură a conduce la reducere, fapt ce contravine dreptului la carieră şi la stabilitate în funcţie.
3) Recurentul a mai susţinut că vacantarea ar fi presupus existenţa unei funcţii publice pentru care nu ar fi îndeplinit condiţiile ocupării directe prin numire aspect ce nu a fost însă verificat, autoritatea limitându-se la stabilirea în mod generic a condiţiilor de ocupare a unui nou post în ciuda faptului că reorganizarea nu conduce ab iniţio la vacantare.
În fapt, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat suspendarea preavizului nr. 38827 din 5 iulie 2011 emis de către A.N.V. prin care s-a reţinut reorganizarea postului ocupat de către acesta, respectiv acela de consilier grad profesional superior, act care a impus obligarea sa de a participa la examen pentru ocuparea funcţiei publice vacante corespunzătoare.
Reclamatul a arătat în motivarea acţiunii, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea contenciosului administrativ.
Admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este dată de calitatea de act administrativ a înscrisului contestat, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Preavizul nr. 38827 din 5 iulie 2011 nu îndeplineşte caracteristicile unui act administrativ, deoarece nu este apt să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Preavizul este actul premergător emiterii ordinului de eliberare din funcţie. Numai acesta din urmă produce efecte juridice, are calitatea de act administrativ şi poate fi contestat în instanţă.
Deoarece preavizul nr. 38827/2011 nu este un act administrativ, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Prin urmare, reclamantul nu putea introduce acţiune având ca obiect suspendarea executării actului premergător, sancţiunea în acest caz fiind respingerea cererii ca inadmisibilă.
În concluzie, din acest punct de vedere, motivele de recurs formulate sunt nefondate conduc la soluţia menţinerii hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică şi în consecinţă la respingerea recursului ca nefondat.
În raport de soluţia pronunţată, este inutilă cercetarea şi analizarea celorlalte motive de recurs formulate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.F. împotriva sentinţei civile nr. 431 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 368/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 3697/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
