ICCJ. Decizia nr. 3697/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3697/2012
Dosar nr. 154/42/2012
Şedinţa de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin adresa 804946 din 09 ianuarie 2012, Garda Financiară Dâmboviţa a înaintat Judecătoriei Târgovişte contestaţia formulată de SC A.C. SA împotriva procesului-verbal nr. 818574 din 13 decembrie 2011, împreună cu întâmpinarea nr. 804946 din 09 ianuarie 2012.
Prin contestaţia formulată, SC A.C. SA a solicitat anularea procesului-verbal încheiat de către pârâtă la data de 13 decembrie 2011 şi exonerarea sa de la plata sumei de 966.569 lei, reprezentând TVA aferentă livrărilor intracomunitare efectuate în perioada ianuarie – februarie 2011.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate creşterea şi comercializarea păsărilor şi în exercitarea acestor activităţi, în perioada 01 ianuarie 2010 - 31 martie 2011 a desfăşurat relaţii comerciale efectuând livrări intracomunitare către o serie de societăţi din Bulgaria, Ungaria, Olanda, Franţa, Grecia, toate aceste operaţiuni încadrându-se în categoria activităţilor care beneficiază de scutire de TVA, în conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. c) C. fisc.
S-a mai arătat că în perioada 06 aprilie 2011 - 13 decembrie 2011 societatea a fost supusă unui control tematic, având ca obiectiv stabilirea realităţii şi legalităţii operaţiunilor comerciale derulate în perioada 01 ianuarie 2010 - 31 martie 2011. În cadrul acestui control reprezentanţii Gărzii Financiare Dâmboviţa au considerat că înregistrările efectuate în evidenţele financiar-contabile a documentelor de livrări intracomunitare nu reflectă realitatea, prejudiciul estimat adus bugetului consolidat al statului în perioada ianuarie - februarie 2011 fiind de 966.569 lei, reprezentând TVA.
Reclamanta a criticat procesul-verbal ca netemeinic şi nelegal, concluziile reprezentând rezultatul unei interpretări eronate a normelor legale şi a documentelor analizate.
În drept s-au invocat: art. 205 şi următ. C. proc. fisc., art. 143 alin. (2) şi art. 155 alin. (5) din Legea 571/2003, art. 10 alin. (1) din Ordinul 2421 din 18 decembrie 2007.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimata a arătat că procesul-verbal încheiat în urma controlului efectuat la SC A.C. SA în conformitate cu art. 4 din O.U.G. 91/2003 nu constituie titlu de creanţă fiscală, nefiind act administrativ fiscal, în înţelesul C. proc. fisc.
A mai arătat intimata că procesul-verbal cuprinde o evaluare a prejudiciului fiscal şi a fost înaintat D.G.F.P. în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale în întregime datorate, fiind sesizat şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.
2. Declarările reciproce de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1007 din 16 februarie 2012 Judecătoria Târgovişte, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC A.C. SA în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că procesul-verbal contestat este un act administrativ financiar de control, competenţa de soluţionare a acestuia fiind stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea 554/2004, faţă de cuantumul sumei imputate, în favoarea Curţii de Apel.
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 3 aprilie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de Curte, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, examinând dispoziţiile O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, a reţinut, în esenţă, că procesul verbal încheiat de Garda Financiară poate fi contestat, în ceea ce priveşte constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, numai cu plângere potrivit prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi poate cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, dar nu constituie titlu de creanţă fiscală pentru a putea fi contestat pe calea contenciosului administrativ.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea, a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
II. Regulatorul de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu care a fost legal învestită prin prisma prevederilor legale indicate mai sus. Curtea, va constata că, în speţă, în raport cu obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă în pct. I.1 din prezenta decizie, reclamanta SC A.C. SA a contestat procesul – verbal nr. 818574/DB din 13 decembrie 2011, încheiat de Garda Financiară, secţia judeţeană Dâmboviţa, în urma unei verificări efectuate în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Controlul a avut ca obiect stabilirea realităţii şi legalităţii operaţiunilor comerciale derulate de agentul economic în îndeplinirea obiectului de activitate, în perioada 01 ianuarie 2010 - 31 martie 2011, iar pe baza împrejurărilor de fapt identificate s-a constatat că au fost încălcate prevederile art. 143 alin. (2) lit. a) din C. fisc., fiind estimat un prejudiciu de 966.569 lei, reprezentând TVA aferentă livrărilor intracomunitare nereale.
Prin contestaţia formulată împotriva procesului – verbal, reclamanta a solicitat anularea actului ca netemeinic şi nelegal şi exonerarea sa de plata sumei reprezentând TVA, motivarea contestaţiei vizând, exclusiv, aspecte privind raportul juridic fiscal: încadrarea operaţiunilor comerciale verificate în prevederile art. 143 alin. (2) lit. a) din C. fisc., prin care se instituie scutirea de TVA, şi respectarea cerinţelor impuse prin Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 2421 din 18 decembrie 2007, de modificare a instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) şi i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.
Nici în procesul – verbal, nici în contestaţia societăţii verificate nu se fac referiri la aspecte legate de angajarea răspunderii contravenţionale, care să atragă incidenţa prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind contravenţiile fiind supus contestării numai debitul fiscal estimat la 966.569 lei, în limitele atribuţiilor Gărzii Financiare.
În acest context procesual, Înalta Curte, constată că acţiunea reclamantei se circumscrie ipotezei avute în vedere în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora), având natura juridică a unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal pentru care stabilirea competenţei materiale se face prin aplicarea criteriului valoric prevăzut în textul legal menţionat.
Verificarea admisibilităţii acţiunii prin prisma efectelor juridice ale procesului – verbal de control, a valorificării constatărilor şi a calificării lui ca fiind sau nu titlu de creanţă fiscală, prin aplicarea normelor corespunzătoare cuprinse în C. proc. fisc., intră în atribuţiile instanţei de contencios administrativ şi fiscal competente.
În consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare privind pe reclamanta SC A.C. SA în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 382/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
